Romii care au rămas fără case în urma alunecării de teren din Azuga au petrecut Paștele împreună, la pensiunea „domnului Vlad”, unde sunt cazați deja de peste o săptămână. Material, nu au mai nimic, dar se au unii pe alții. „Și pe Dumnezeu”, mai spun ei.
Privesc înapoi fără mânie și spre viitor cu speranță. Libertatea a fost, în zi de sărbătoare, printre oamenii care au învățat, aproape peste noapte, să se bucure de lucurile simple pe care viața le oferă: un ou roșu, o porție de sarmale, o felie de cozonac. Și mulțumesc cu o rugăciune. „Nenea, nenea, ne faci o poză cu tanti?” Am ajuns la pensiunea Nicolenco din Azuga aproape de ora mesei, iar în curte și pe terasă e deja zarvă. Pe stradă, în fața pensiunii, două fetițe mimează săritul corzii, numărând fiecare săritură, până la 10, când se opreau, râdeau, apoi o luau de la capăt. Mai încolo, alți copii se joacă cu o minge de fotbal desumflată – activitate de copii mai mari.