Țigan aș fi, de n-aș fi rrom/ Și rrom aș fi, dacă n-aș fi țigan/ Dar a ieșit așa: să fiu oriental/ Și eu cu soarta asta mă împac (apud Geo Dumitrescu: “Slav as fi fost, de nu eram latin/ latin as fi, de n-as fi fost si dac/ dar a iesit asa : sa fiu român/ si eu cu soarta asta mă împac !”). În cazul rromilor, culoarea nu mai este un marker rasial, nefiind nici negri, dar nici albi, mai apropiați fizionomic de orientali, mediteraneeni, sud americani, arabi, ba chiar și români (care nici ei nu sunt blonzi!). Asta explică și fuga în masă a noilor generații din cultura etnică, mai ales pentru că arată rău, ca o casă dărăpănată și urâtă, plină de stafii și bandiți, în care nu știi la ce să te aștepți, dacă intri, pentru că totul este amenințător și foșgăitor, plin de hoți, curve, proști și nemernici.