În anii 1920 – 1930, George A. Lazărescu Lăzurică a colaborat cu mai multe ziare, printre care enumerăm : Ilfovul, Epoca, Poșta țăranului, Adevărul Literar și Artistic și Universul,
În anul 1933 George A. Lazărescu Lăzurică devine activist și începe să publice articole despre romi.
Nemulțumit de dificultățile cu care se confruntau romii, Lăzurică susține nevoia organizării liderilor romi. La început membru în sociația Generală a Țiganilor alături de Șerboianu, decide în 1933 să se separe de acesta și să înființeze Uniunea Generală a Romilor din România prin intermediul căreia a organizat numeroase întâlniri cu romii în încercarea de a găsi soluții la problemele cu care aceștia se confruntau.
Fragment din chemarea lui George A. Lăzărescu-Lăzurică la primul Congres dedicat romilor, în 8 octombrie 1933:
„Lăutari, geambași, fierari, potcovari, meșteri lăcătuși, spoitori,rudari, văcsuitori, strângători de fiare, vânzători de ziare și hainevechi, hornari, mici comercianți și alți meseriași romi, veniți cu toții să ascultați pe reprezentanții noștri cei mai calificați, aleși din clasa intelectuală, ca: publiciști, avocați, profesori, medici și arhitecți, care vă vor arăta care sunt necazurile voastre, cine sunteți, ce vreți și ce puteți voi.
Să nu lipsească nici o femeie intelectuală din neamul romilor, pentru ca ele să dea un imbold fraților, părinților și soților lor în marea luptă de emancipare ce se începe.
Facem un apel călduros către toți romii care au parvenit prin muncă și abnegație ca să nu-și renege neamul, ci să vie în mijlocul
nostru, încurajându-ne, iubindu-ne, ca o chemare a sângelui.
Nu ne dispensăm nici de prezența concetățenilor noștri români, invitându-i la congres ca observatori, pentru a vedea și auzi că nu depășim cu nimic de la programul nostru inițial: moral, social,cultural și spiritual.”