Articolul este semnat de Maxime Ait Kaki, autorul unei cărţi despre Franţa şi problemele ei de identitate, carte apărută în 2017 la Editura Cygne. In articolul său el evocă, printre altele, viaţa de zi cu zi a unor familii de romi originare din România în cartierele din jurul Pieţii Bastilia. Un loc „strategic”, scrie Maxime Ait Kaki, întrucît familiile de romi profită de una din pieţele în aer liber unde, la închiderea ei, pot prelua multe dintre produsele nevîndute destinate pubelelor.
Pentru aceşti romi mizeria în care trăiesc la Paris este însă preferabilă întoarcerii în România. Iată ce spune o femeie de etnie romă, citată de autorul articolului: „Nici nu se pune problema să ne întoarcem în România. Preferăm moartea decît să ne întoarcem. Aici mîncăm pe săturate datorită generozităţii francezilor şi a ceea ce adunăm de pe străzi. În România suntem văzuţi ca nişte ciumaţi, suntem vînaţi şi maltrataţi de toată lumea”.
În regiunea pariziană numărul romilor este evaluat la aproximativ 7000, ei fiind repartizaţi în 124 de bidonviluri. Dar în zona oraşului Paris, deci intramuros, în partea istorică, nu se ştie exact cîţi sunt, poate „500, 700, 1000, 2000…” scrie Maxime Ait Kaki. El mai remarcă un lucru, şi anume că această comunitate a fost marcată de toate tragediile posibile: pogromuri, deportări, lagăre de concentrare, dictaturile din blocul Europei de răsărit în anii războiului rece, iar, acum iată, vine peste ea şi o epidemie….