Am învățat să muncim mult și pe degeaba, că am învățat să trăim din salarii mici și să să votam toți șarlatanii, și am învățat să mergem înainte ca boul la jug… fără să comentăm noi romii Avem o singură greșeală, că suntem răbdători, că suntem ortodocși și că ne temem de Dumnezeu,
cel trecut prin toate infernurile vieții, de la absența unei familii și la violențele din orfelinate și sechelele unei memorii făcută fărâme. Literatura (arta, în general), este un transfer, ca o uitare de sine (pentru rromi, muzica), este ca un Purgatoriu între iad/ rău și iluzia paradisului pentru că rănile trecutului rămân necicatrizate, până ce moartea ne va despărți de noi înșine. – e ca o rană deschisă, uneori avem senzația că citim din memoriile cutremurătoare ale romilor supraviețuitori al Holocaustului sau mărturii despre ranile sufletești ale urii rasismului. O mărturie și o conștiință tragică, dar curajoasă, a unui om care știe ce a pierdut, dar care s-a responsabilizat pentru ca să nu-și piardă măcar iluziile.lor ca traiesc In Romania rasista