Shadow

Cele două documentare aduc în prim plan viaţa romilor plecînd de la numitorul comun al sărăciei extreme. Ele vorbesc însă despre situaţii diferite, despre atitudini diametral opuse în faţa acesteia. Blestemul ariciului prezintă viaţa romilor din Băieşi, judeţul Sibiu, în plin post-comunism, dinainte de oportunităţile apărute în a doua parte a anilor 2000 odată cu aderarea la Uniunea Europeană. Sunt prezentaţi ca o comunitate strînsă, arhaică în gîndire, prinşi în disperarea economică specifică acelor ani. Deja la peste un deceniu de deschidere europeană, în Josefin & Florin, vedem aceeaşi sărăcie, lipsă de educaţie şi strînsori familiale ca şi în primul documentar, dar acestea sunt doar fundalul din care indivizii încearcă şi, parţial, reuşesc să şi scape, să îşi construiască o viaţă departe de obîrşiile grele ale moştenirii culturale. Astfel că, în pofida asemănărilor, ceva este radical schimbat în filmul din 2019: a apărut speranţa, deschiderea. De exemplu, fabricarea şi vînzarea lingurilor de lemn artizanale, element comun în ambele filme ca încercare de ultim resort pentru a-şi cîştiga un trai, este radical re-contextualizată: în România anilor 2000 chiar este luată în serios ca sursă de venit; în Suedia anului 2019, devine o glumă nereuşită.

Cele două documentare aduc în prim plan viaţa romilor plecînd de la numitorul comun al sărăciei extreme. Ele vorbesc însă despre situaţii diferite, despre atitudini diametral opuse în faţa acesteia.

Blestemul ariciului prezintă viaţa romilor din Băieşi, judeţul Sibiu, în plin post-comunism, dinainte de oportunităţile apărute în a doua parte a anilor 2000 odată cu aderarea la Uniunea Europeană. Sunt prezentaţi ca o comunitate strînsă, arhaică în gîndire, prinşi în disperarea economică specifică acelor ani. Deja la peste un deceniu de deschidere europeană, în Josefin & Florin, vedem aceeaşi sărăcie, lipsă de educaţie şi strînsori familiale ca şi în primul documentar, dar acestea sunt doar fundalul din care indivizii încearcă şi, parţial, reuşesc să şi scape, să îşi construiască o viaţă departe de obîrşiile grele ale moştenirii culturale.

Astfel că, în pofida asemănărilor, ceva este radical schimbat în filmul din 2019: a apărut speranţa, deschiderea. De exemplu, fabricarea şi vînzarea lingurilor de lemn artizanale, element comun în ambele filme ca încercare de ultim resort pentru a-şi cîştiga un trai, este radical re-contextualizată: în România anilor 2000 chiar este luată în serios ca sursă de venit; în Suedia anului 2019, devine o glumă nereuşită.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *