Sigur, toate aceste cifre trebuie corelate și cu altele. Ele nu înseamnă că trăim în Valcea ca la Viena, nu, încă sîntem departe. Dar nu trebuie să uităm nici de la ce nivel am plecat, cît de mare era mizeria înainte de 1990. Ca astăzi îmi aduc aminte cum în acel an – 1990 – mă uitam la televizor la o emisiune despre magazine din Statele Unite. Era arătat un hipermarket aflat într-o zonă rurală, între mai multe localități, și se explicau complicațiile de aprovizionare și gestionare, avînd în vedere nenumăratele produse care se vindeau acolo. Priveam uluiți ecranul pe care defilau rafturile înțesate cu tot felul de pachete colorate. La noi, pe vremea aceea, magazinele aveau încă iz ceaușisto-comunist, chiar dacă alimentele de bază începuseră să se găsească mai regulat. Țin minte că pe 29 sau 30 aprilie 1990, înainte de sărbătoarea de 1 Mai, stăteam chiar la o coadă uriașă la pîine desi lucram in presa și mă întrebam cît va mai dura pînă vom scăpa de efectele comunismului. De atunci, am avansat enorm. Magazinele americane la care ne uitam ca la filmele științifico-fantastice sînt astăzi și la noi, prezente chiar și în zone rurale, la fel ca la ei, ba cred că de multe ori sînt chiar mai diversificate. Sigur, cîrcotașii vor sări imediat, pomenindu-ne despre puterea de cumpărare și alte asemenea lucruri. Desigur, nimic nu-i perfect și încă nu trăim ca-n America sau Germania. Voi reveni la asta.
