Frigul îți intră până în oase. Sunt minus opt grade afară, iar pentru ei 1 Decembrie e la fel ca 2 decembrie. Nu au pe cine aplauda la paradă, și nici nu le pasă de paradă. Asta pentru că nici electricitate nu au pentru a vedea parada.

Pentru cei 13 copii contează mai mult cum să facă rost de o pereche de papcui decât de parada lor grandioasă, asta pentru că sunt desculți, iar pământul e înghețat.

În casă, deși arde focul, e frig. Pereții de chirpici au găuri pe unde intră curentul de aer. Nici nu știu cât e ora, nu au ceas și nici nu au ce face cu el. Ora nu contează, dacă e zi lucrează pe unde pot, dacă e noapte, împart cele trei paturi din odaie. Au auzit însă,  în sat, că e ziua României, o țară din care fac și ei parte, dar care a uitat de ei.

Nici nu sperau să le treacă cineva pragul. Asta și pentru că drumul până la ei e plin de noroi, iar fără o mașină de teren rămâi blocat.

Trăiesc undeva izolați de restul sătenilor. Sunt 13 frați și mama lor. Tata a plecat în urmă cu două săptămâni în Franța și nu mai vrea să audă de ei.

Cel mai mic este nou-născut, iar cel mai mare este clasa a VII-a. Au mers la școală, atunci când școala era școală. De cursuri online nu au auzit, pentru că nici măcar electricitate nu au.