Din prea multă izolare
. E plină, oricum, lumea de personaje pestrițe, care nu ezită să proclame cu morgă: „Sînt un domn!” sau „Sînt o doamnă!”. Dar, date fiind amintirile mele, îmi este tot mai greu să identific cazuri de „domnie” autentică. Mă uit la politicieni: sînt, preponderent, necultivați, proști vorbitori, de o vulgară suficiență, lipsiți de orice autoritate în afara autorității funcției lor. Lacomi, șmecheri, rudimentari, ineficienți. Mă uit la unii profesori: pregătiți mediocru, inculți, victime garantate ale locului comun, ale unei gîndiri pedagogice de lemn, ale unei grave carențe de vocație. Mă uit la unii reprezentanți ai clerului: confiscați de o evlavie standardizată și de comodități adormitoare, somnolenți ideatic și camuflîndu-ș printr-un arogant discurs despre smerenie, supărați pe Occident, ...