Cu toate că la nivel oficial segregarea etnică în şcoli este interzisă explicit din anul 2007, atât documentele oficiale, cât şi analizele efectuate de organizaţiile neguvernamentale arată că fenomenul persistă, deşi dimensiunea reală nu este cunoscută, relevă Raportul alternativ Salvaţi Copiii România . În România, procentul copiilor de etnie romă, cu vârste cuprinse între 6 şi 15 ani, care fac parte din clase în care toţi colegii sunt de etnie romă, de 10% în anul 2011, s-a menţinut, în mod îngrijorător şi în 2016 , în pofida demersurilor antisegregare ale autorităţilor.
Mai mult, Raportul societăţii civile de monitorizare a implementării strategiei naţionale de integrare a romilor în România în 2019 arată că procesul de desegregare a fost realizat „foarte superficial”, iar „segregarea copiilor romi la şcoală este încă raportată, în ciuda obiectivului declarat al autorităţilor de a o elimina”.
În cadrul aceluiaşi raport, se face referire la monitorizarea fenomenului de segregare în 394 de unităţi şcolare din regiunea de nord-est a ţării. Una dintre constatări este că 20% din numărul total de şcoli manifestă cel puţin o formă de segregare. De asemenea, 50% din numărul total al comunităţilor implicate (112) în procesul de monitorizare au cel puţin o şcoală unde există o formă de segregare.
Una dintre concluziile Centrului European pentru Drepturile Romilor din 2016 arată că „elevii romi din clase sau şcoli segregate au condiţii de învăţare mult mai rele decât colegii lor din şcoli mixte: clădirile sunt adesea într-o stare proastă şi încălzirea şi accesul la electricitate şi canalizare este absent, în comparaţie cu şcolile mixte. Aceste condiţii conduc la o rată ridicată a abandonului şcolar şi la rezultate şcolare semnificativ mai slabe.”
Cu ocazia Zilei Internaţionale pentru eliminarea discriminării rasiale (sărbătorită pe data de 21 martie), dar şi a Zilei Internaţionale a Romilor (sărbătorită pe 8 aprilie), Organizaţia Salvaţi Copiii şi Agenţia Naţională pentru Romi trag un semnal de alarmă cu privire la fenomenul discriminării etnice în rândul copiilor, fenomen încă prezent în societate, nesoluţionat în ciuda amplorii cunoscute.
În cadrul dezbaterii online organizate de Salvaţi Copiii, Maria, unul dintre copiii din programul organizaţiei, a declarat: „Când mă vedeau în pauze, pe holuri, copiii îmi adresau cuvinte urâte, mă agresau verbal, mă întrebau de ce sunt în şcoală, de ce mă dau româncă fără să fiu româncă, ne puneau pe toţi romii în aceeaşi oală, fără să ne cunoască.”
„Am plecat de acasă la vârstă de 7 ani cu opinia despre mine că sunt ţigan. Mi s-a spus că sunt ţigan, că sunt prost, că nu am nicio şansă şi să nu fiu ca toţi gagiii. Cum intri tu într-un spaţiu când deja ştii asta despre tine şi te face să te simţi slab? O poveste din copilărie, de când eram în clasa I: O fată a spus că i-a dispărut stiloul şi m-am ridicat în picioare să spun că nu eu am furat stiloul. M-am simţit nevoit să ridic mâna şi să spun că nu am făcut eu aia”, a povestit Damian Drăghici, artist şi militant al drepturilor romilor.