Romii au fost exploataţi crunt de-a lungul istoriei medievale şi chiar la începutul epocii moderne în Principatele Române. Aduşi ca robi pe moşii boiereşti sau mănăstireşti, stăpânii aveau drept de viaţă şi de moarte asupra lor. Călătorii străini spun că ţiganii erau trataţi mai rău decât animalele. ŞTIRI PE ACEEAŞI TEMĂ Sexismul şi rasismul. Răni adânci în sufletul românesc Robii ţigani au făcut parte din peisajul medieval românesc, timp ce câteva secole. Aceştia aveau statut de sclavi şi erau exploataţi crunt de proprietarii de moşii. Totodată populaţia îi privea cu dezgust şi neîncredere formându-şi prejudecăţi şi stereotipuri rasiale în ceea ce-i priveşte. Nici după eliberarea din robie la jumătatea secolului al XIX-lea, ţiganii nu au avut o soartă mai bună, fiind lăsaţi la marginea societăţii fără prea multe şanse de afirmare.
Robii ţigani au făcut parte din peisajul medieval românesc, timp ce câteva secole. Aceştia aveau statut de sclavi şi erau exploataţi crunt de proprietarii de moşii. Totodată populaţia îi privea cu dezgust şi neîncredere formându-şi prejudecăţi şi stereotipuri rasiale în ceea ce-i priveşte. Nici după eliberarea din robie la jumătatea secolului al XIX-lea, ţiganii nu au avut o soartă mai bună, fiind lăsaţi la marginea societăţii fără prea multe şanse de afirmare. Aduşi de voievozii români în Principate Romii nu au venit singuri în Principatele Române, sunt de părere o serie de specialişti, ci ar fi fost aduşi pe filieră otomană sau mongolă ca robi pentru moşiile boiereşti ori pentru mănăstiri. Era o metodă eficientă în acea perioadă pentru a popula anumite moşii, dar reprezentau şi o sursă de muncă foarte ieftină de care stăpânul dispunea după bunul plac. Mai mult decât atât, o parte a ţiganilor reprezentau o sursă bună de meseriaşi, în condiţiile în care o parte se pricepeau bine la fierărie, potcovărit, erau meşteri în metale preţioase, geambaşi şamd. În secolul al XIV-lea romii se aflau deja pe teritoriul Ţării Româneşti. În 1385, voievodul muntean Dan I dăruieşte Mănăstirii Tismana, pe lângă pământuri, şi 40 de sălaşe cu robi ţigani. În 1388, aceştia sunt amintiţi din nou, de această dată în timpul domniei lui Mircea cel Bătrân, care, la rândul său, face o donaţie Mănăstirii Cozia în care erau incluşi şi robii romi. În Moldova, romii sunt amintiţi documentar ceva mai târziu. În 1428, Alexandru cel Bun, dădea Mănăstirii Bistriţa mai multe sălaşe de robi romi şi tătari. Cel care aduce va aduce însă un număr mare de robi ţigani în Moldova va fi chiar Ştefan cel Mare. După ce-l bate pe Radu cel Frumos, voievodul Ţării Româneşti şi face o invazie în valahia, Ştefan cel Mare se întoarce cu peste 17.000 de robi ţigani din Câmpia Bărăganului, drept robi. Îi oferă mănăstirilor. Cu alte cuvinte sălaşele de robi romi s-au înmulţit în ţările române, ajungând şi în Transilvania. Aşa s-a ajuns la situaţia în care Principatele Române avea cei mai numeroşi romi din Europa. Cel puţin asta afirma A. Langeron în 1790. Baronul von Campenhausen face aceeaşi remarcă: în Moldova şi Ţara Românească se aflau cei mai mulţi ţigani din Europa. Totodată, străinii sunt uimiţi de faptul că în Principatele Române se practica sclavia. F von Baur scria că ”robi sunt numai ţiganii”.
