Rasism, ca să o spunem pe șleau

Rasism, ca să o spunem pe șleau Primul motiv îl tot repet deja de prea mulți ani: e rasism, nu o mai dați după gard, nu difuzați manele pentru că e muzică făcută de romi. Al doilea motiv, foarte invocat de urechile fine: „e de prost gust”. Prostul gust e o chestie ambiguă, mulți am găsit bijuterii de expresie artistică în oceanul manelelelor, protomanelelor, trapanalelor etc. Ce mai aud e că glorifică indecent banii și averea. Chestie la care nu am decât o reacție: hai, să mori tu!? Avem în rest un întreg festival de dezinteres și bune maniere și numai manelele glorificau banii? Și glorificarea asta vine cumva ironic, un popor de sărăcani normal că se lasă hipnotizat de merțane și teancuri de bani. De-aia și e amară sărăcia, că nu gândește decât în termeni de supraconsum. Un sărac nu visează la câteva felii de parizer, în vis ai voie să-ți imaginezi că mergi cu Porsche Panamera să-ți iei parizer. Asta e. Într-un fel, și în formele lor cele mai cinice, manelele au fost ceva mai realiste, au cântat despre obsesia banului, despre individualism, practic au pus în versuri recomandările FMI și Banca Mondială: fiți antreprenori, creativi, să nu vă pese decât de voi.
Cazul Loredana și manelele Al 1000-lea scandal legat de manele și de cum virusează ele omul alb, curat și cult din România a fost generat de o melodie făcută de Loredana împreună cu un guru al balkan-pop-ului, Costi Ioniță, și câțiva maneliști de succes, Salam, Vijelie și alții.
Citeşte întreaga ştire: Despre maneaua Loredanei. Sau un nou episod în care rasismul se întâlnește cu ipocrizia

Leave a Reply

Your email address will not be published.