Shukar. Furatul miresei la ţiganii din Moţca. Povestea nunţii de Paşti, un obicei străvechi la romii moldoveni (Iaşi)

Cel mai frumos bal ţigănesc din toată Moldova are loc de Paşti, la Moţca, Iaşi. În această localitate, în fiecare an, a doua zi de Paşti are loc o mare petrecere. Am fost de faţă la un astfel de eveniment. Romii au cântat, au dansat şi s-au veselit până în zori în curtea celei mai importante gospodării ţigăneşti din comună. Tradiţia de peste un veac a romilor “românizaţi” din întreaga Moldovă a renăscut odată cu sărbătorile. Sute de ţigani, unii veniţi cu limuzine luxoase chiar de la mare depărtare, din Bucureşti ori din Franţa, s-au adunat în curtea gospodarului Viorel V. din Moţca (Iaşi), ai cărui feciori şi-au ales astfel miresele. Balul din localitate a împlinit peste un secol, dar vremurile nu l-au schimbat prea mult: a rămas acelaşi loc de adunare pentru cei care vor să-şi peţească public nevasta, să scape de iubita nedorită, să-şi aranjeze cumetriile ori pur şi simplu să pună ţara la cale. Salbele cu sute de cocoşei nu au ieşit la iveală, dar au fost expuse toalete scumpe. Iar copiii şi bătrânii au avut un motiv de întâlnire.

Cerere în căsătorie de Paşti

Petrecerea a început cu puţin după-amiază. Mai întâi au venit muzicanţii, formaţie “aleasă pe sprânceană” de la Iaşi şi tocmită cu 2.000 euro. Clapele acordeonului străluceau în soare, mânuite cu dibăcie. Tânărul de la orgă atrăgea ca un magnet amatorii de triluri săltăreţe. Gospodinele nu mai pridideau cu aranjatul, machiatul şi împodibitul mirilor, dar şi ai celor ce urmau să participe la petrecere. Toate hainele sunt noi, iar în curtea ţiganului organizator al balului, miroase a parfum de firmă, a ţuică şi a slănină prăjită. Gazdele se prind de mână. În aşteptarea invitaţilor se învârt într-o horă frumoasă. Cântăreţii de la Gipsy Band au adunat în curtea şi la gardul lui Voicu jumătate din suflarea satului, romi şi români deopotrivă. Cu tupeu, şi cei mici au intrat în bătătură şi s-au pus pe dans. Alţii, în afara curţii. Taţii îşi ţineau fetiţele sus, deasupra capului, să vadă mai bine, iar necăjiţii satului treceau pe drum trăgând cu coada ochiului. La poarta gospodarului au prins a opri maşini frumoase, scumpe, cu numere de înmatriculare din alte judeţe. Au urmat şi grupurile de fete şi băieţi, toţi aranjaţi pentru petrecerea esenţială din viaţa lor. Pământul din curte şi puţinul praf stârnit de dansul înfierbântat nu i-a oprit să mănânce cu nesaţ friptura la grătar coaptă sub ochii lor. Iar gura de coniac luată la intrare le-a alungat timiditatea. “Balul nu s-a schimbat prea mult de-a lungul timpului. Doar muzica s-a adaptat timpurilor de acum şi e mai multă linişte. La balul nostru nu s-a întâmplat niciodată vreun necaz”, a spus Benone Ştefan, unul dintre liderii romilor din Moţca. La bal au venit însă şi românii din comună, că, la Moţca, înfrăţirea dintre cele două etnii e veche: “Ne înţelegem bine, nu mai există discriminare şi s-a întâmplat ca ţigani de-ai noştri să se însoare cu românce şi invers”. Toiul petrecerii a fost însă aproape de miezul nopţii, atunci cînd “dirijorul” balului, adică fiul gospodarului în a cărui curte a avut loc petrecerea, a ales regina, acea fată pe care o iubeşte. S-a mai întâmplat însă cu ani în urmă ca băiatul să vrea să-i dea fetei “papucii” şi a lăsat-o cu “buza umflată”, n-a făcut-o “crăiasă”. “Se mai întâmplă şi aşa, iar fetele au mari emoţii, pentru că tinerii ţin totul secret. Anunţarea reginei şi hora în care se prind, dansul ţiganilor, înseamnă de fapt nu doar o confirmare a iubirii, ci şi o cerere în căsătorie”, a explicat Benone Ştefan.

Leave a Reply

Your email address will not be published.