Singurele comunități etnice înrobite din Țara Moldovei în secolele XIV–XV au fost romii, tătarii și bulgarii. Cel puțin asta ne arată documentele descoperite și studiate până acum.
„Mulți cercetători menționează că problema robilor romi nu este într-atât de studiată în prezent, pentru că sunt puține surse despre istoria lor în ansamblu”, scrie Ecaterina Oprea în introducerea unui studiu în care și-a propus să pună în discuție narativele despre etnicii romi și tătari din Moldova medievală.
Dar să le luăm pe rând. Ce trebuie să știm despre istoria romilor? În ajutor ne-a venit Ion Duminică, cercetător la Institutul Patrimoniului Cultural despre problemele cu care se confruntă comunitatea romă din Moldova.
1. Prima atestare indirectă a romilor/țiganilor în Țara Moldovei (2 august 1414)
Documentul care atestă indirect prezența istorică timpurie a romilor în Țara Moldovei a fost emis la Suceava, domnitorul Alexandru cel Bun
Printr-un act oficial, domnitorul Țării Moldovei îi dăruia lui Toader Pitic, pentru „dreaptă și credincioasă slujbă”, trei sate: „un sat la Cobâla, alt sat la gura Jeravăţului, unde cade în Bârlad, anume unde au fost cneji Lie și Ţiganeştii, iar al treilea sat pe Bârlad, unde sunt cneji Tamaș și Ivan”
2. Robia romilor. Prima atestare directă a „sălașelor de țigani” în Țara Moldovei (8 iulie 1428)
Tot în timpul domniei lui Alexandru cel Bun apare și prima dovadă despre robia și exploatarea romilor pe teritoriul Țării Moldovei.
În 1428, acesta îi oferă „în dar” Mănăstirii Bistrița 31 sălașe de țigani și 12 bordeie de tătari. În actul semnat de domnitor, era consemnat că aceste persoane, tot venitul lor, copiii, nepoții și strănepoții care urmau să apară pe lume „și tot neamul lor, neclintit și nemișcat niciodată în veci” sunt proprietate a mănăstirii.
Istoricii au clasificat romii aflați în robie în trei categorii, în funcție apartenența la stăpân:
Țigani domnești,
Țigani mănăstirești,
Țigani boierești (cea mai frecvent atestată categorie).
Cel mai opulent proprietar al „țiganilor robi boierești” a fost boierul Toader Iordachie („Marele Spătar”). Acesta și-a oficializat proprietatea asupra „țiganilor holopi drepți” și „țiganilor holopi de cumpărătură” prin Cartea domnească de întăritură. (n.red. Holop – rob de etnie romă a cărui stăpânire nu putea fi pusă la îndoială din punct de vedere juridic).
Cele mai răspândite meșteșuguri prestate de către țiganii robi din Țara Moldovei au fost lemnăritul (rudari) și prelucrarea metalului (fierari).