Familiile negociază zestrea fetei şi evaluează moştenirea mirelui atunci când încheie alianţe. Aceste alianţe gravitează în jurul unor blazoane familiale, pocale de argint aurit transmise din tată în fiu. Presiunea este cu atât mai mare cu cât finalizarea alianţei e condiţionată de naşterea unui băiat.
Documentarul surprinde nu doar tradiţia şi cultura cortorarilor, dar urmăreşte îndeaproape un cuplu tânăr în încercarea de a avea un fiu şi atmosfera, discuţiile şi emoţiile din familia extinsă legate de sexul copilului nenăscut, soarta moştenirii şi implicit a lor.
Nina, protagonista filmului, a avut “mari emoţii” la vizionare şi a spus că “filmul a fost foarte frumos”, prezentând ceea ce trăiesc ei zi de zi.
Pocalele, care se transmit doar bărbaţilor care se nasc în familiile de cortorari şi care reprezintă garantul alianţei ce se încheie între familii, au aparţinut saşilor, erau un însemn al nobilimii săseşti. Pe la sfârşitul secolului XVIII saşii au renunţat la ele iar cortorarii au început să le achiziţioneze.
Ele sunt foarte importante în alianţele matrimoniale ale cortorarilor.
Drama trăită de femeile din comunitatea cortorarilor, presiunea pe care o simt pentru că trebuie să aducă pe lume un fiu care să moştenească pocalul mult dorit a fost ceea ce Cătălian Tesar şi-a dorit să transmită prin acest film.
Cătălina Tesăr a avut sentimentul că nu poate pune în cuvinte ceea ce vrea să spună despre această comunitate, acesta fiind motivul pentru care a vrut să facă un film despre ei.
Cortorarii sunt foarte conectaţi la tot ce înseamnă nou, au acces la tehnologii, au telefoane, călătoresc cu avionul, dar pocalele sunt încă în centrul vieţii lor, “tocmeala” se va face în continuare.