Cu un tată dispărut, care își ispășește pedeapsa (sau și-a abandonat responsabilitatea de părinte), și o mamă dusă-n sat cu dorul, sau la ghicit, sau la cerșit, cei trei iezi țigănuși și cucuieți din baraca deja nu au niciun viitor. În rest, e că jupânul Lupu e nă/nașul, de fapt e un nenorocit care ți-a băgat tatăl la pușcărie, ca să poată să-ți abuzeze nestingherit mama (care ea supune, că d-l Lupu o mai scoate din necazuri, amenzi). Ea luptă de una singură să-și crească iezii, la limita supraviețuirii, sunt reduse la nevoilor mălăieș în călcăieș (turtă de mălai), frunze-n buze (buruieni comestibile)
cei trei iezi nu se pot zbengui prin curte și pe coclauri, trebuie să zăvorască ușa, Dacă la Scufița Roșie întâlnirea cu lupul e o întâmplare nefericită, la cei trei iezi este o amenințare constantă, a culturii sărăciei, ca predicție vei suferi E una să te joci de-a v-ați ascunselea, alta să te ascunzi, de spaima morții:
Cum iedul cel mare (Marius) e numai bun de mâncat, iedul cel mic (Micky) numai bun de căciulă, decizia ce utilitate are iedul mijlociu îi apartine d-lui Lupu, care decide că e bun de mâncat. Există mai multe feluri de de la a-i mânca viața cuiva, la a-l mânca, la propriu. dar îl lasă încă în viață pe Micky, pentru că e prea crud/inocent, necomestibil, prea mic să-i înțeleagă ura rasistă, iar de căciulă nu are nevoie. pentru ca e baiat de bastan