În cea mai mare comunitate de romi din sud-estul Europei, cartierul Gârcini din Săcele, statul își manifestă existența printr-o singură persoană: poștărița Jolan Gocsman. Prin ea ajung și „ajutoarele”, și citațiile, și „scrisorile de dragoste” de la Fisc. Ea știe bolile, cazierele și numărul copiilor morți de foame din epicentrul brașovean al sărăciei. Pe unde merge Jolan Gocsman cu tolba, Jandarmeria nu intră decât îmbrăcată de război. Poșta Română a publicat pe pagina sa de Facebook o poveste tulburătoare despre datorie în condiții extreme, pe care o reproducem mai jos. Acesta este, totodată, și un semnal de alarmă pentru toți cei care ar putea scoate din mizerie o populație aflată la 15 kilometri de centrul Brașovului.
Întoarsă acasă, de la Oficiu, cu zeci de mii de lei în geantă, poștărița Iolanda privește scena pe care o știe bine de trei ani: vreo 50 de romi, tineri, copii și bătrâni, se zgribulesc înfrigurați în poarta casei ei. O așteaptă de câteva ore ca pe pâinea caldă. De ea depinde traiul lor. Primesc din mâna Iolandei sursa principală de venit: alocația și „handicapul”. Poștărița le deschide poarta casei, intră în oficiul poștal din curte, încuie ușa, întinde teancurile cu bani pe masă și deschide geamul. O sută de ochi îi pândesc fiecare mișcare. Zeci de buletine dansează prin aer, oamenii se îmbrâncesc care să ajungă primul la geam. „Mi-e tare milă de ei!”, șoptește Iolanda. De fapt, numele ei este Jolan Gocsman și lucrează la Oficiul Poștal Săcele 1.
Mușteriii din curtea ei locuiesc în celebrul cartier Gârcini din Săcele, considerat cea mai mare comunitate de romi din sud-estul Europei. Și una dintre cele mai sărace. Oficial numără 6.000 de suflete. Neoficial sunt 10.000. În Gârcini descinderile, „cuțitarii” și bătăile cu bâte sunt ceva banal. I se mai spune și „Țigănia” sau „Vestul Sălbatic de Săcele”. Pe stradă, în oraș, te ocolesc dacă te simt că locuiești în Gârcini. De multe ori, de frică.
Mușteriii din curtea ei locuiesc în celebrul cartier Gârcini din Săcele, considerat cea mai mare comunitate de romi din sud-estul Europei. Și una dintre cele mai sărace. Oficial numără 6.000 de suflete. Neoficial sunt 10.000. În Gârcini descinderile, „cuțitarii” și bătăile cu bâte sunt ceva banal. I se mai spune și „Țigănia” sau „Vestul Sălbatic de Săcele”. Pe stradă, în oraș, te ocolesc dacă te simt că locuiești în Gârcini. De multe ori, de frică.
Iolanda, însă, nu știe ce-i frica. Îi bagă pe „țigani” la ea în curte, printre mușcate și bujori. Îl știe pe fiecare cu necazul lui: Mădălin este sub control judiciar, Camelia iar s-a certat cu bărbatul, Alexandru face dializă, Nicolae e și astăzi mort de beat. Sunt ei zmei în „Țigănie”, dar acasă la Iolanda se fac mielușei.