În toamna lui 1989, am întîlnit prima mea profesoară romă la școala noastră din sat. Dna Popescu venise în sat să predea franceza. Nu ne-a spus că era de etnie romă, de altfel, nici nu era posibil în perioada comunistă, însă noi, copiii, vorbeam despre asta. Uneori, la ora de franceză, încercam să îi observ gesturile, să îi fur din eleganța și încrederea de sine. Nu conștientizam că era un model pentru mine, însă știam că mă cuprindeau valuri de mîndrie și un soi de speranță în propriul meu viitor cînd o vedeam. Iar cînd, mulți ani după, una dintre concluziile tezei mele de doctorat arăta că avem nevoie de profesori romi și de eroi și eroine rome în educație, literatură, cultură, artă și în societatea românească, la nivel personal, m-am gîndit la profa de franceză.
Însă această nevoie de modele trebuie văzută și tratată în integralitatea și complexitatea ei. De exemplu, la Mofleni, unde noi, cei de la Romani CRISS, am deschis un centru de educație timpurie în 2009, copiii romi preferau să se joace cu păpuși blonde, nu cu cele pe care noi le comandasem special să poarte straie rome. Acest tip de preferință nu trebuie să ne surprindă, pentru că eroii și eroinele impuse implicit copiilor romi din România sînt oamenii din afara comunităților rome, nu pentru că asta învață de la părinți acasă, ci pentru că acesta este mesajul care ni se transmite nouă romilor continuu, prin toate mediile și mijloacele de comunicare, de la televizor, reviste și ziare pînă la pereții grădinițelor, cărțile de povești și manualele școlare. Toate personajele pozitive, eroii și eroinele poveștilor noastre din România par neutre din punct de vedere etnic, însă arată, se îmbracă, vorbesc ca etnicii români. Astfel, în mod implicit, etnicul român devine și rămîne standardul, eroul, tiparul, modelul. În acest context, la nivel de politici publice, respectul pentru ceilalți și pentru diversitate trebuie să fie tradus prin schimbări majore și radicale în materiale educaționale, literatură, cultură, artă etc. Și în acest context, Asociația Cu Alte Cuvinte a contribuit și contribuie la crearea de literatură pentru copii care să reflecte diversitatea societății românești, inclusiv prin cărți de povești cu personaje rome.
Astăzi știm, cu ajutorul multor cercetări calitative și cantitative, că modelele pozitive influențează copiii și modul în care se percep pe sine și pe cei din jurul lor, dar influențează și rezultatele la învățătură. De exemplu, în 2022, Emma Riley a publicat rezultatele unui studiu despre modele pozitive care sînt înfățișate în filme. Riley a făcut un experiment care a arătat că, în urma vizionării unui film despre o fată campioană la șah, copiii, mai ales fetele, au avut rezultate mult mai bune la un examen național, în special la matematică. Alte studii demonstrează că modelele pozitive conduc la creșterea aspirațiilor, a ambiției și a motivației copiilor. Rezultatele sînt și mai puternice atunci cînd copiii simt că au elemente de similaritate cu modelul pozitiv, cînd simt că succesul modelului poate fi obținut și de către ei. În cazul copiilor romi, astfel de cărți și de personaje lipsesc, însă, dacă ar exista, ar putea să sprijine copiii să crească cu o imagine pozitivă și obiectivă vizavi de comunitatea lor și de oamenii care arată ca ei sau care vorbesc aceeași limbă ca ei. În egală măsură, astfel de personaje ar ajuta toți copiii să își depășească stereotipurile, prejudecățile și să respingă participarea la un mediu educațional și social neprimitor, rasist.