Cu ocazia Zilei Internaţionale a Romilor, 8 Aprilie, ne oprim asupra a ceea ce a însemnat lunga sclavie a acestora în spaţiul autohton. Ce înseamnă pentru noi toţi această bucată de istorie mai puţin cunoscută şi, mai ales, cât de mult este afectată astăzi societatea de evenimente care s-au petrecut în urmă cu mai bine de un secol şi jumătate?
Se spune că romii au ajuns pe malurile Dunării prin secolul al XIII-lea, ca robi ai tătarilor, venind mai ales din India, prin Imperiul Bizantin. În spaţiul românesc, documentele îi atestă abia un secol mai târziu, „pe treapta cea mai de jos a scării sociale (…). Când au fost menţionaţi pentru prima oară în izvoare scrise, în secolul al XIV-lea, erau deja robi şi au rămas ca atare până la emanciparea lor“, după cum nota istoricul american Keith Hitchins în cartea „Românii. 1774-1866“. Potrivit istoricului Petre Petcuţ, autorul volumului „Rromii. Sclavie şi libertate“, aceştia s-au aşezat în Ţările Române spre a doua jumătate a secolului al XIV-lea, căzând repede în robie. Că erau deja sclavi înainte de a ajunge pe aceste meleaguri sau nu, contează prea puţin azi.
Odată ajunşi în Europa, romii au avut de suferit şi în alte state – dacă ne gândim la Evul Mediu în Anglia, Danemarca sau Suedia, mai târziu, ţări ca Germania, Italia sau Polonia au cerut expulzarea lor. Însă numai România s-a remarcat printr-o îndelungată perioadă de sclavie a romilor, de cinci secole, care avea să se încheie definitiv abia în 1856. „Eliberarea sclavilor a fost un proces amplu, început în 1843 şi finalizat în 1856. Au fost date şase legi de eliberare a robilor în Moldova şi Ţara Românească, câte o lege pentru eliberarea fiecărei categorii de sclavi“, explică cercetătorul Adrian-Nicolae Furtună. Războiul Civil American se încheia în 1865, cu abolirea sclaviei afro-americanilor.
O femeie romă valora cât doi boi
Termenul de „robie“, utilizat secole la rând, era folosit numai la noi până în secolul al XIX-lea, când a fost preluat şi cel de „sclavie“. Mult timp, s-a considerat că robia romilor din Principatele Române a fost mai blândă decât sclavia populaţiilor de culoare din Occident, însă azi nimic nu ne apare mai fals. „Eliberarea romilor în Moldova (1855) s-a făcut prin desfiinţarea sclaviei, cuvânt ce pune pe aceeaşi treaptă juridică pe romii de la noi şi sclavii de culoare din coloniile engleze şi franceze sau afro-americanii din Statele Unite ale Americii“, notează Petre Petcuţ. Însă ce a însemnat aceasta? „Constituită pe dreptul nelimitat al stăpânului şi pe lipsa drepturilor sclavilor, instituţia robiei/sclaviei s-a aşezat în afara construcţiei juridice rezervate oamenilor“, scrie acelaşi istoric. Robii nu erau priviţi ca fiinţe umane, ci ca bunuri tranzacţionate între diverşi stăpâni, întotdeauna domnitori, boieri şi mănăstiri, în posesia cărora se aflau. Spre deosebire de iobagi, care erau dependenţi de stăpân doar economic, ei nu aveau niciun fel de autonomie personală.