Colindatul ţiganilor” – Un obicei aproape uitat

Doi profesori din comuna Sânpetru de Câmpie, Cornel Banu, acum pensionar, şi mai tânărul său consătean, Mihai Teodor Naşca, lucrează de mai mulţi ani la o culegere de obiceiuri populare din zonă, identificând numeroase lucruri inedite despre înaintaşii lor, dar şi o serie de tradiţii care s-au pierdut în negura timpului, iar unele care au fost adaptate modernismului şi practicate la o scară mult mai mică decât era în trecut.

Un obicei care se practică acum foarte rar prin anumite zone, iar din alte zone a dispărut de tot, este „Colindatul ţiganilor”, care era practicat de femeile rome, „pentru că numai ele merg la colindat”.

„Femeile se adunau într-un grup mai mare la care se spune gaşcă. Gaşca cuprindea femei de vârste apropiate care ştiau să cânte (‘care nu şciu să cânce, ne strâcă’, cum ne zicea Michi Mori de 60 de ani). Colindele se învăţau la o anumită casă. Şi în prezent cu 2-3 săptămâni înainte de Crăciun, gaşca respectivă se aduna la o casă (la Maria lui Sciopu) unde repetau 7-8 colinde. Pentru ca atmosfera să fie mai veselă, fiecare potolea ceva bănuţi şi cumpărau băutură. Una din femeile rome care cânta mai bine, stabilea pe unde vor merge cu colindatul şi de unde vor începe.

După lăsarea serii, în 24 decembrie, începea colindatul femeilor rome. Gaşca era formată din 7 până la 12 femei. În Sânpetru de Câmpie fiind mai mulţi romi, se organizau mai multe găşti de colindătoare, fiecare urmând acelaşi traseu. Colindau de la orele 19 până spre miezul nopţii, când se retrăgeau la casele lor şi continuau colindatul pe la romi. Ajunse în faţa uşii gospodarului se adresau cu aceeaşi expresie ca şi ceilalţi colindători.

La sfârşitul colindei sunt poftite în casă unde mai spun una două colinde, la cererea gazdei sau după cum le este placul. În acest caz omenia (recompensa, n.r.) este mai mare. Înainte de 1950, fiecare ţigancă primea un colac mai mare, iar gazdele mai mari ofereau carne şi cârnaţi de porc. Astăzi colindă numai la câţiva gospodari: primar, preot, secretar, profesor de muzică, bufetari, la cei cu diverse magazine. În zilele noastre nu se mai oferă decât rar colaci, iar carnea şi cârnaţul rămân de domeniul trecutului. Primesc în schimb ţuică pe care nu o beau, o pun într-o glăjuţă (în sticlă), cozonacul şi prăjitura primite sunt puse în plasă. Unele familii oferă şi ţigăncilor şi bani”, a afirmat Mihai.

Repertoriul este apropiat de cel al românilor, dar cum bine remarca o săteancă, „colindele ţiganilor sunt mai tărăgănate şi au mai mulce înflorituri”.

„La origini acestea au fost probabil colinde româneşti, preluate de această etnie, cu reale calităţi muzicale, cu melodiile modificate după propriile simţăminte şi rămase din tată în fiu în repertoriul lor. Într-adevăr melodiile cuprind mai multe melisme (La masa rotundă, Aseară pe-nserate, Era o seară liniştită sau Coborât-o, coborât). După miezul nopţii, rromii se colindă între ei (…) Pe drum, dar şi în case, pe lângă colinde se cântau şi alte cântece de voie bună şi de joc. Când se întâlneau cu muzicanţii, începea un joc specific ţigănesc, numit ‘cingherita’. Spre ziuă se retrăgeau la casele lor, urmând ca în viitoarea seară să colinde pe la ceilalţi romi din gaşcă, pe unde nu au mai ajuns în prima seară”, a conchis Mihai Teodor Naşca, relatează Agerpres.

Leave a Reply

Your email address will not be published.