Solidaritate cu romii ucraineni în Europa” – aceasta este deviza “Roma Civil Society Forum” desfăşurat la Berlin. Discuţiile s-au axat pe relatări din zona de război, fake news, dar şi subvenţionarea culturii.
La începutul lunii martie 2022 DW a relatat despre ucrainencele de etnie romă Tetiana Storozhko şi Natalia Tomenko, aflate în primejdie de moarte în Ucraina, dar care organizau ajutoare pentru alţi oameni din comunitatea lor.
“La naiba, încă suntem în viaţă!”, a fost unul din mesajele lor exprimate în cadrul “Roma Civil Society Forum” din Berlin, pe care cele două femei îl organizează în prezent în colaborare cu organizaţia romă pentru tineret ARCA. Forumul este sprijinit de Consiliul Central al Etnicilor Sinti şi Roma din Germania. Mai ales platformei media “Djanes” (“Tu ştii” în limba romanes) îi revine un rol important în combaterea propagandei şi ştirilor false, după cum explică Tetiana: “Prin asta facem vizibile poveşti privind modul în care războiul a modificat viaţa oamenilor şi cum se descurcă ei cu asta. Sunt poveşti despre oameni care nu-şi pierd speranţa în ciuda tuturor greutăţilor şi le dau putere şi altor oameni prin faptele lor.
“
Totuşi, Tetiana ne-a spus că platformei media îi este greu să intre în contact cu jurnaliştii de la marile trusturi de presă europene. Teama de o colaborare cu activiştii îi împiedică adesea pe jurnalişti să privească obiectiv temele propuse de “Djanes”. În dialog cu reprezentanţi ai mass media germane, activistele media din Ucraina au avut un mesaj clar: “La începutul războiului a existat un mare interes pentru a sta de vorbă cu oameni ca noi, cu martori oculari. Jurnaliştii trebuie să-şi aducă aminte că una din sarcinile lor este să privească prezentul ca pe viitoarea istorie şi să o documenteze.”
Deschişi spre colaborare
Djanes încearcă să edifice o punte între poveşti despre viaţa de zi cu zi în Ucraina şi jurnaliştii în căutare de informaţii valide. Natalia este conştientă că această situaţie nu este uşoară în “era informaţiilor”, în care platformele de socializare au cel mai mare impact. De aceea se concentrează pe poveşti individuale în locul narativelor supra-regionale sau cu coloratură politică. “Pentru noi, la faţa locului, este foarte dificil să primim informaţii pe care să ne putem baza. De aceea încercăm să arătăm poveştile oamenilor, latura umană a acestui război. În cele din urmă ei sunt afectaţi de ce se întâmplă şi trebuie să găsească o cale pentru a trăi cu asta.”