Povestea unei doctorande la Sorbona. Ionela Pădure, femeia a cărei culoare a pielii i-a pus piedici în societate, s-a întors în România să ajute copiii de aceeași etnie ca ea
Să nu judecăm o carte după coperta sa înainte să o citim e premisa de la care ar trebui să plecăm cu toții. Frumos e să îndrăgim o carte după ce gustăm din capitolele sale dulci, mai ales că ne-am obișnuit cu faptul că aparențele trădează și pot fi înșelătoare. Ionela Pădure, invitata de azi, este exemplul cel mai elocvent care scoate în evidență cele spuse mai sus. A întâlnit voci în viața sa atât pozitive, cât și negative, doar că pe cele din urmă nu le-a luat în seamă. A pus la suflet și a mers înainte în viață doar cu gândurile optimiste pe care le-a cules de la oamenii care au învățat-o să dea din aripi, deși, după părerea altora, cei din etnia romă din care face parte și ea, ar trebui să stea pe locul lor, în cuibul lor, să urmeze o profesională și să-și găsească ceva de lucru în com...
