Să nu judecăm o carte după coperta sa înainte să o citim e premisa de la care ar trebui să plecăm cu toții. Frumos e să îndrăgim o carte după ce gustăm din capitolele sale dulci, mai ales că ne-am obișnuit cu faptul că aparențele trădează și pot fi înșelătoare. Ionela Pădure, invitata de azi, este exemplul cel mai elocvent care scoate în evidență cele spuse mai sus. A întâlnit voci în viața sa atât pozitive, cât și negative, doar că pe cele din urmă nu le-a luat în seamă. A pus la suflet și a mers înainte în viață doar cu gândurile optimiste pe care le-a cules de la oamenii care au învățat-o să dea din aripi, deși, după părerea altora, cei din etnia romă din care face parte și ea, ar trebui să stea pe locul lor, în cuibul lor, să urmeze o profesională și să-și găsească ceva de lucru în comunitatea lor, nu dincolo de ea, ca nu cumva să deranjeze.
Pe lângă facultatea de asistență socială finalizată în București, a terminat una și-n Franța, pe lângă master și doctorat. A predat și limba franceza acolo. Soțul, cel cu care s-a măritat la 19 ani, era profesor la universitatea din Sorbona. Cu toate acestea, au hotărât să se întoarcă în țara lor, să-și lase contribuția. În comunitatea Vizurești sunt unii dintre cei mai importanți piloni. Au creat o asociație și sub titulatura asociației, creează activități remediale pentru romii de acolo. Și nu doar, dar mai multe aflăm de la cea care face subiectul zilei, Ionela Pădure!
Ionela Pădure:„Eu și soțul lucrăm voluntar cu copiii din sat”
Ionela, cum sunteți? Mă refer la tine și la întreaga ta familie.
Foarte ok! Abia ce am ajuns și eu acasă de la București, căci eu fac naveta.