Tradițiile din comunitate Familia Rowenei e din Baia Mare, însă aceștia s-au mutat în București la începutul anilor ’90. Provin din comunitatea romilor argintari. Dincolo de valorile cu care a fost crescută și pe care și le-a însușit, precum devotamentul și iubirea, Rowena simțea că viața trebuie să fie mai mult decât căsătorie și copii. În ciuda acestui sentiment, până la 25 de ani s-a supus regulilor și tradițiilor. La 19 ani a început o relație cu un băiat din comunitate și s-au căsătorit conform tradițiilor, însă nu legal, când ea avea 22 de ani. Dar partea din Rowena care voia mai mult a împins-o să-și continue studiile, lucru mai puțin permis femeilor din comunitate.
Accesul la educație La 25 de ani s-a lovit prima dată de întrebarea: „ce scop am pe lumea asta?”. S-a întâmplat după moartea verișorului ei de 19 ani, Giovani, de care era foarte apropiată și în care se regăsea. Moartea lui Giovani a împins-o într-o căutare a sensului ei. „Trebuia să fie mai mult dincolo de asta.”
Spre deosebire de multe tinere din comunitate, Rowena a avut acces la educație. Deși tatăl ei a murit când ea avea doar 10 ani, a fost încurajată de familie să-și continue studiile. De la un punct încolo, fetele din comunitate renunțau la școală și sprijineau afacerea familiei. Fiind romi argintari, familia Rowenei făcea comerț cu bijuterii – bărbații le cumpărau și femeile vindeau. Lipsa accesului echitabil la educație se vede și în statistici. Din cauza ratei mari de sărăcie, a excluziunii sociale, a rasismului instituționalizat și a discriminării, aproximativ 8 din 10 copii romi părăsesc timpuriu școala. De asemenea, romii au cea mai mică rată de absolvire a unei școli de nivel superior din România, cu un total de 2%. Bursa de studii care i-a schimbat viața La scurt timp după moartea verișorului ei, a aplicat pentru o bursă educațională în cadrul unui masterat de project management internațional în Madrid. Bursa era oferită de Roma Education Fund, un ONG menit să reducă decalajele educaționale dintre populația romă și cea neromă, și de a facilita accesul la educație superioară pentru toții copiii romi. Rowena își amintește șocul pe care l-a avut atunci când a aflat că a fost acceptată. A fost și este în continuare un moment care mi-a marcat viața. Am avut dintotdeauna acest sentiment de inferioritate față de restul lumii, mai ales venind din etnia mea și comparându-mă cu oameni care nu erau din etnia mea. Rowena Marin: Era acasă, în fața calculatorului, când a primit e-mailul de acceptare. Fusese un proces stufos de aplicare și aștepta răspunsul cu un nod în gât. „Se poate să ți se schimbe viața, se poate să nu”, își amintește Rowena. Deși vedea rezultatul de pe ecran, tot nu-i venea să creadă. A sunat să confirme răspunsul. I-a spus chiar bărbatului de la capătul celălalt al firului că este „țigancă, să nu cumva să fie o greșeală”.
”
