Teoretic (de jure), în Țările Române interdicția încreștinării țiganilor (robilor/ sclavilor) a fost abrogată și s-a promulgat dispoziția normativă a botezării și integrării forțate în ortodoxie într-o anexă specială a Regulamentelor Organice (1831, Moldova, 1832, Muntenia):, Regulamentul pentru îmbunătăţirea soartei ţiganilor statului (Moldova) si Reglement pentru statornicirea ţiganilor (Muntenia):
Preasfinţitul mitropolit cu episcopii eparhioti vor da parohilor adinsă instrucţii în ce chip să aducă cătră sufleteasca lor mântuire şi întru împlinirea datoriei lor către aproapele său.
– În urma acestor sfinte dogme, ţiganii vor fi îndatoriţi a să împărtăşi de botezul, de cununie şi îngropare bisericească, pentru care în mitrica satului va fi o osăbită foaie înadins rânduită pentru dânşii, unde parohul, după rânduială va înscrie pe acel ce să naşte, pe acei ce se căsătoresc şi pe acei morţi, care mitrice vor sluji de acturi…”
În termeni reali, însă, abia începând cu secolul XX, BOR va face botezarea în masă a rromilor sedentari, fără însă ai integra religios. În anii 40, arhimandritul Calinic Popp Șerboianu, fondatorul Mișcării rrome, va fi un misionar și un catalizator al integrării religioase, dar va sfârși prin a fi excomunicat de BOR. La începutul secolului XXI o mare parte din rromii nomazi continuă să nu aparțină niciunei religii,