Alexandra Ciornea are 21 de ani, e studentă la Facultatea de Sociologie și Asistență Socială din București și este voluntar la o asociație înființată în 2002 care sprijină comunitățile vulnerabile. În fiecare weekend, face naveta într-o comunitate de romi din județul Brăila, pentru a-i ajuta pe cei nevoiași. A ajuns prima dată acolo când avea 14 ani.
„A, ai venit la pocăiți, să te ajute pocăiții… ”
- „Aveam 14 ani când am ajuns pentru prima dată în Combinat, o comunitate vulnerabilă de romi din județul Brăila. Cum abia începusem să fiu voluntară la Damaris-Tina, un ONG înființat de tata, mi-am luat misiunea ca împreună cu sora mea să mergem să ajutăm copiii din localitate.
- La primele noastre vizite, oamenii erau suspicioși și credeau că vrem să le facem rău, că doar mergem să-i vizităm și să le facem fotografii, așa cum făcuseră în trecut alte organizații. Încrederea le-am câștigat-o treptat, după ce tata, care e și pastor, a ținut câteva predici în cadrul unor slujbe de Evanghelizare.
- La prima întâlnire cu copiii, ținută de mine și sora mea, au venit 80. Eram și eu copilă, în fața altor copii de vârsta mea și mi-a fost greu să mă deschid față de ei sau să îi privesc în ochi.
- Nu aveam un spațiu anume, unde să putem lucra, așa că am stat afară. Erau copii care veneau și se alăturau, în timp ce alții plecau și îi întărâtau și pe cei care erau atenți: „A, ai venit la pocăiți, să te ajute pocăiții… ”. Prima întâlnire a fost despre cunoaștere, cine sunt, cum îi cheamă, ce vor să se facă, ce le-ar plăcea să învețe.
- Unii copii ne-au spus că vor să se facă doctori sau pompieri, ca să-i ajute pe cei din comunitate, iar asta m-a impresionat foarte mult. De asta facem activitatea asta până la urmă. Mai întâi să ne deschidem față de ei, să-i ajutăm cu haine, mâncare, și apoi să-i ajutăm să înțeleagă că trebuie să meargă la școală și că fără ea nu au nimic. Oricum romii sunt discriminați. Când nu ai școală, ești și mai discriminat și te înșală foarte multă lume. Dacă tu știi carte, e mai ușor să te ajuți singur, să nu ceri ajutorul nimănui. Așa că, de la 14 ani, sâmbătă de sâmbătă lucrez cu copiii.
„Au fost momente în liceu când am simțit că trebuie să muncesc de două ori ca să pot fi luată în serios”
- Visul meu când eram mică era să devin profesoară. Am