„Mai întotdeauna când public vreun text, sau mi se publică vreun interviu, în care folosesc denominaţia de „rom” pentru a defini pe cei ce aparţin minorităţii naţionale din care şi eu însumi fac parte, pentru foarte mulţi dintre cei care citesc textul în cauză, subiectul central nu mai contează. „Lupta de idei” se duce, mai întotdeauna, pe un palier extrem de îngust, şi anume cum e corect să le spunem: romi sau ţigani! Un comentariu de genul „Bă, terminaţi-vă cu povestea asta cu rom, ‘ra-ţi ai dracului de ţigani!”, generează o mulţime de like-uri şi trezeşte corul de susţinători ai scenariilor conform cărora romii au inventat un nume care să-i ajute în demersul lor de a-i face de râs, pe unde pot, pe români. Bineînţeles că marea majoritate pot jura că termenul este „inventat” după 1990.
Adevărul este că noi ne spunem „romi”. De mult, chiar de foarte de mult. O facem nu pentru că aşa ne-a zis Iliescu, Roman sau Soros, şi nici pentru că nu ştiam cum să stârnim nişte confuzii lingvistice. O facem pentru că aşa ne spunem de când existăm şi pentru că ăsta este numele nostru. Spunem că termenul de „ţigan” este o poreclă de batjocură (etimologic termenul desemna un grup de eretici şi, în spaţiul actual românesc, echivala cu starea de robie) de aproape 100 de ani. În anul 1919, liderii romilor transilvăneni au trimis o scrisoare către conducătorii României Mari (Adunarea de la Ibaşfalău) prin care cereau „(…) să ni se schimbe numele de batjocură ţigan (…)”. Peste numai 20 de ani, după cum voi arăta mai jos, dicţionarele limbii române vor consemna şi numele „corect” asumat de membrii comunităţii
.
ermenul de rom este vechi, poate chiar mai vechi decât termenul de „român”.
• Limba română are o mulţime de cuvinte care seamănă între ele sau chiar au aceeaşi formă, având totuşi sensuri profund diferite. În cazul de faţă nu avem parte de o omonimie însă în mod cert aveam parte a o asemănare. În ultimii 30 de ani, aceasta asemănare a generat scenarii din cele mai rasiste şi lipsite de adevăr, care ne arată, încă o dată, că lipsa de informaţie poate genera monştri.
• A-i cere celui ce ştie ca li cheamă Ion să accepte că se numeşte Vasile, doar pentru că aşa te-ai obişnuit tu să-i zici, este cel puţin ciudat şi nedrept.
Adevărul este unul singur: noi ne numim romi. Restul sunt povesti!