”Țiganii știu să râdă sau să plângă frumos. O pot face uneori însă și în mod extravagant și asta le atrage de cele mai multe ori o serie de vorbe sau de comentarii deloc binevoitoare!”
Afirmațiile de mai sus aparțin lui Mădălin Voicu, probabil cel mai cunoscut reprezentant al etniei rome din țara noastră din ultimul sfert de veac. Parlamentar ani de-a rândul, dar și excelent muzicolog – descendent al unei familii de violoniști ce ni l-a dat deja pe Ion Voicu, tatăl său, Voicu spune că manifestările aparte de bocete de la înmormântările țigănește, cum ar fi spre exemplu cele din aceste zile dedicate lui Fane Spoitoru, sunt echivalentul bocetelor, tradiție care e des întâlnită și în cazul înmormântărilor românești.
Mădălin Voicu ne asigură că cultul morților e puternic și în rândul comunității țigănești: ”La țigani, fie că este vorba despre botez, despre nuntă sau înmormântare, evenimentul este cântat. Asta-i bucuria noastră și ea trebuie exprimată, transmisă tuturor. Desigur, de multe ori e deranjant pentru cei din jur, dar oamenii ar trebui să înțeleagă, să nu se grăbească să ne blameze. Pe de altă parte, în cazul celor ce ne-au părăsit, e cântat mortul, ce a făcut în timpul vieții, momentele cele mai importante pe care le-a cunoscut, ce i-a plăcut, ce nu i-a plăcut și altele. Ce mai, țiganii au în sânge un sentimentalism exarcebat!”.
Liderul rom a adăugat că un alai impresionant la moartea unui țigan e cel mai des întâlnit în cazul dispariției unui lider al unei comunității. ”Genul acesta de comportament nu e prezent la toate înmormântările țigănești. Nu știu dacă toți țiganii își permite asemenea manifestări. Mai degrabă nu!”.