Shadow

O discuție mereu sensibilă în societatea românească: de ce „țigani” e jignitor și omenește ar fi să spunem „romi”

Despre țigani, în spațiul românesc, nu poate exista nimic bun. „Țiganul” generic este produsul imaginarului nostru pentru a desemna o categorie inferioară de oameni. Unii, identificați ca atare, după o lungă istorie de asimilare și resemnați etnic și social, acceptă termenul ca fiind firesc. Alții, din lipsa unei educații adecvate despre societatea românească, nu au resursele necesare pentru a cunoaște originea și semnificația acestui exonim – nume de grup, dar îl folosesc ca pe o moștenire culturală autohtonă, deci importantă.
Și, da, este importantă această moștenire culturală, căci reprezintă o ancoră istorică în secolul al XIV-lea, atunci când oamenii erau împărțiți în categorii sociale, ultimii în această ierarhie fiind robii (sclavii), chiar sub șerbi (țăranii legați de glie).  În folclor, țiganii erau suboameni Sclavii, chiar și în documentele oficiale (de donații sau tranzacții cu robi), erau numiți drept „țigani”. Astfel, termenul de țigan a fost folosit vreme de o jumătate de mileniu – în spațiul nostru geografic – ca sinonim pentru sclavi, nefiind asociat unui grup etnic anume, ci unui statut social al unor persoane sau al unui grup căruia, inevitabil, îi erau atribuite anumite caracteristici. 

De pildă, în folclorul autohton, semnificația termenului de țigan a fost interpretată ca fiind categoria unor suboameni („țiganii sunt oameni de departe” sau „nici răchita nu-i ca pomul, nici țiganul nu-i ca omul”) pentru a justifica, probabil creștinește, înrobirea lor.  Ei sunt „nigger”-ii noștri Pentru o mai bună înțelegere, cu ușoare variațiuni generate de contextul socio-politic, între „țigan” și „nigger” nu există o diferență semnificativ

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *