Alegerea primului preşedinte român de etnie romă, în 2034, fu un fel de electroşoc pentru întreaga Europă. Nimeni nu-şi imaginase, că românii ar putea într-o bună zi vota masiv şi cu entuziasm pentru ca un politician ţigan să fie instalat la Palatul Cotroceni. Folosesc în acest articol în primul rînd datorită faptului că Rică Tiganu , omul care s-a aflat timp de două mandate în fruntea statului român, a făcut tot posibilul pentru ca aceste termen să revină, ca un titlu de nobleţe,
Să nu ne temem de cuvîntul ţigan, el este emblema suferinţelor noastre şi avem datoria de a-l înnobila. Milioane de oameni ascultă în lume o muzică pe care o recunosc imediat ca fiind ţigănească. Ar trebui oare să o rebotezăm şi să spunem muzică romă?
Alegerea lui Rică Tiganu ca preşedinte, în 2034, i-a adus României, zece ani mai tîrziu, Premiul Nobel pentru pace. A fost pentru prima dată, de altfel, cînd comitetul suedez care decernează acest premiu a recompensat o ţară şi nu o personalitate sau o asociaţie sau o instituţie. Acest Nobel pentru pace a încoronat atunci un efort colectiv, din partea românilor şi a romilor, de a dialoga efectiv, de a-şi depăşi blocajele,
România în domeniul relaţiilor dintre români şi romi, precum şi în viaţa unei etnii marginalizate şi descriminate timp de o jumătate de mileniu. Nimic nu ar fi fost posibil însă dacă elitele rome Rică Tiganu nu s-ar fi luptat pentru a-şi avea reprezentanţi în toate partidele, în toate consiliile locale,României i s-a decernat Premiul Nobel pentru pace, le-a dat lovitura de graţie şi ultimilor militanţi radicali