Există o zonă de blocuri în sud-vestul orașului spaniol Seville, botezată „Las Vegas”, deși nu e deloc o locație pentru cazinouri. De fapt, zona e un cartier dur, unde se spune că grupările de traficanți de droguri controlează blocuri întregi, sărăcia e în floare, iar analfabetismul depășește 25% din populație. Cum era de așteptat, poveștile principale din media descriu o disperare copleșitoare.
Dar în ultimii opt ani, o asociație culturală de țigani, intitulată La Asociación Cultural Gitana Vencedores sau los Vencederos („Învingătorii”), se luptă pentru cartierul pe care îl numesc căminul lor. Armele? Gantere, dicționare și mingi de fotbal. E o formă pașnică și determinată de activism, îndreptată spre normalizarea serviciilor dintr-o zonă, în care criticii spun că guvernul a
Fondatorul Pedro Manuel Molina Motano, un bărbat cu părul zburlit, îndrăgit de rezidenți și poreclit „unchiul Pedro”, locuiește în Tres Mil Viviendas, cartierul de care aparține „Las Vegas”, de când se știe. El spune că a pus bazele asociației „Los Vencederos” mai întâi ca un club de fotbal pentru fiul lui, Bernardo și alți copii din cartier, ca să-i scoată de pe străzi. Atunci când s-a apucat de asta, Molina spune că era important ca toți copii alienați să se simtă bine primiți.
„Fraierul, bătăiosul, clovnul, cel mai amărât, i-am luat pe toți”, spune el.
Dar determinarea lui Molina de a-i ajuta pe cei săraci nu s-a potolit cu doar o ligă junior de fotbal. De-a lungul anilor, el a extins Los Vencedores într-o asociație culturală locală cu acte în regulă. Astăzi, ei conduc o bancă de alimente, livrează mâncare gătită celor vârstnici, oferă cursuri de box și capoeira și fac intervenții în cartier. Acum câțiva ani, ei au curățat un spațiu de lângă un cuib de heroinomani din centrul zonei Las Vegas și au transformat-o într-o sală. După ce a fost gata, Maria del Carmen Utrera Santiago, soția lui Molina, a început să folosească una din camerele sălii de gimnastică ca să învețe femeile cum să scrie și să citească.
Treptat, într-un cartier în care cinismul era o stare de spirit, Los Vencedores au început să atragă atenția.
„Construcția acestui cartier e un exemplu de segregare socială”, explică Arias. Ba mai mult, el spune că e un exemplu de rasism anti-romi sau anti-țigani, care îi stigmatizează pe țigani ca primitivi, de neîncredere și hoți. (Majoritatea localnicilor se consideră țigani.)
Cei care voiau să amplifice prejudiciile anti-țigani le-a fost mai ușor după construirea cartierului Tres Mil. Cu o insuficiență de servicii guvernamentale, trecerile de pietoni s-au șters, semafoarele s-au stricat, iar copii conduceau fără carnet sau încălțăminte. Până la urmă, nici serviciile de salubrizare ale orașului nu au mai ajuns în cartier. „Mergeam pe gunoaie, iar în unele zone nici măcar nu vedeai pământul”, a spus rezidentul Rafael Pedanieldrtegal pentru El Espanol. „Când s-au introdus drogurile, situația a scăpat de sub control.”
Astăzi, în Tres Mil s-a implementat planul de salvare cu numărul șase: Plan Integral del Poligono Sur. Inițial a fost lansat în 2005, ca un efort combinat dintre guvernul local și cel regional, dar inițiativa a apărut împleticită în 2013, după ce publicul s-a scandalizat din cauza unui glonte scăpat dintr-o încăierare dintre găști, care a străpuns plămânul unei fetițe de șapte ani în timp ce cina cu familia ei.