Rostuită din coasta lui Adam, femeia nu are chip, nici sex, daa, este doar acel poem cu sex și chip contopite în rostire dintru Dumnezeu pentru a fi niciodată aceeași dar mereu ucigător de frumoasă și … atît de dulce-amară… precum orice vis de neîmplinit.am deschis încet ochii… daa, erai acolo… strecurată în așternutul meu… lîngă mine… și m-am înfiorat prelung atins de căldura trupului tău… aceea a unui foc din lemn de brad, tei și stejar… cu fumul străveziu mirosind a basm-de-seară la gura căminului depănînd povești cu Feți-Frumoși, Ilene Cosînzene și Zmei… să nu mă minți, spune-mi, sunt cea mai frumoasă, cea mai minunată femeie din viața ta?… și pentru totdeauna – așa?… spune-mi.așa că am derulat filmul cînd frumos, cînd plictisitor, cînd felie-de-viață despre femeile din viața mea…Oamenii au inventat plecarea spre a nu fi prea înduioşaţi de propria lor soartă. Când şi-au dat seama că fiecare plecare echivalează cu a muri este deja prea târziu, sa mai renunţ la visare Diamant
