Interesant este că ziarul elvețian funcționa în acel an, cel al dezrobirii romilor, de 76 de ani.
”Cioabă este uneori ridiculizat pentru aspectul său excentric, dar nu este singurul care își cere acest lucru”
”Lupta ultimilor sclavi ai Europei: Un autoproclamat “rege al romilor” împotriva Bisericii Ortodoxe Române”, este titlul articolului care încearcă să intre în detaliu în societatea românească pentru a vedea care sunt motivele pentru care BOR refuză să prezinte scuze, oficial, romilor.
”Până la mijlocul secolului al XIX-lea, sute de mii de romi au trăit ca sclavi în Principatele Române. Biserica Ortodoxă a jucat un rol central în această situație. Aceasta nu își asumă responsabilitatea istorică.
La un an după vecinii lor din Principatul Moldovei, parlamentarii din Muntenia au făcut și ei pasul istoric. Prin “Legea privind emanciparea tuturor țiganilor”, așa-numitul Divan, adunarea națională a principatului, a pus capăt la 20 februarie 1856 unuia dintre cele mai rușinoase capitole din istoria minorității adesea discriminate: sclavia de secole a romilor. (…)
Din 2011, ziua de 20 februarie este marcată în România ca o zi de comemorare a eliberării romilor. În afara minorității, însă, evenimentul este cu greu luat în seamă. Interesul pentru istoria romilor este scăzut în societatea majoritară, la fel ca și interesul pentru preocupările lor cotidiene.
Anul acesta, însă, subiectul a făcut valuri. La începutul Conferinței Europene a Romilor, care a avut loc la Sibiu la doar o săptămână după Ziua Memoriei, “Regele romilor” Dorin Cioabă a anunțat că va da în judecată Biserica Ortodoxă Română. El a spus că biserica nu și-a cerut niciodată scuze pentru rolul său istoric de proprietar de sclavi și că mușamalizează problema până în prezent. Anunțul este tot ceea ce s-a făcut și nu a fost depusă nicio plângere”, scrie NZZ.
Antropologul de etnie romă, Delia Grigore, spune pentru ziarul elvețian că atitudinea Bisericii este ”revoltătoare”.
”Cioabă este uneori ridiculizat pentru aspectul său excentric, dar nu este singurul care își cere acest lucru”, scriu jurnaliștii elvețieni.
“Cerem de mult timp ca Biserica Ortodoxă să își recunoască responsabilitatea”, spune Delia Grigore într-o conversație purtată cu jurnaliștii de la NZZ.
În urmă cu șapte ani, la 160 de ani de la eliberare, Grigore și alți reprezentanți ai romilor l-au invitat pe Patriarhul Daniel la un eveniment comemorativ. Cel mai înalt demnitar al Bisericii Ortodoxe Române a trimis un mesaj de salut. În acesta, el a relativizat amploarea sclaviei, a minimalizat rolul Bisericii și a subliniat, în schimb, activitatea caritabilă a Patriarhiei pentru minoritatea discriminată, scrie NZZ.
În acest cadru se înscrie și răspunsul oficial la discursul lui Cioabă. “Este revoltător!”, s-a indignat Grigore. Unele mănăstiri fuseseră construite de sclavi, altele se îmbogățiseră prin intermediul lor. “Există documente care o dovedesc”.
”În secolul al XIX-lea, mănăstirile dețineau aproximativ o treime din totalul sclavilor din cele două principate”
Cum ar trebui evaluată cu adevărat sclavia în România și ce rol a jucat Biserica în această situație, întreabă NZZ.
“Situația este complexă”, spune Viorel Achim. Istoricul de la Institutul Nicolae Iorga al Universității din București a scris o lucrare standard despre istoria romilor din România.
“În secolul al XIX-lea, mănăstirile dețineau aproximativ o treime din totalul sclavilor din cele două principate. Restul aparținea nobilimii funciare (boieri) sau statului (“sclavii coroanei”). Marea majoritate a sclavilor erau romi, iar majoritatea romilor erau sclavi. Dar membri ai altor grupuri etnice erau, de asemenea, înrobiți și existau și romi liberi”, explică Achim.
În plus, sclavilor coroanei li se permitea, în cea mai mare parte, să își păstreze stilul de viață nomadic. Aceștia aparțineau prințului, dar puteau continua să cutreiere țara atâta timp cât își plăteau dările. Boierii și mănăstirile, pe de altă parte, nu acordau libertate de mișcare sclavilor lor, pe care îi foloseau pentru muncile câmpului și cele domestice.
”Romii din România, unde ponderea lor este estimată la până la 10 % din populație, sunt grav marginalizați”
Cererea de recunoaștere a nedreptății istorice merge mână în mână cu o dezbatere privind posibilele despăgubiri. Pentru sociologul și activistul Gelu Duminică, accentul nu se pune pe cererile materiale. Biserica face multe pentru a atenua problemele sociale ale romilor, scrie NZZ.