Carevasăzică, suntem în Postul Crăciunului. Brusc, iluminat de explozia unui obuz spiritual, rromul isi aduce
aminte de bietul Iisus. Bine, jumătate de ţară crede că “de Crăciun, sărbătorim Învierea sau ceva”. Aceeaşi jumătate e convinsă că, de Paşte, sărbătorim Naşterea Domnului, dar asta e, nici un rrom nu e perfect.
Când ne cauţi, suntem creştini până în măduva sufletului. Aşa o fi, cu toate că stăm prost şi cu teoria, şi cu practica. În primul rând, norocul altuia e otravă pentru cetăţeanul Pătrunşi de iubirea (şi mai ales de frica) faţă de Dumnezeu, cam o cincime din rromii anunţă, cu pioasă fonfăială, că va respecta Postul Crăciunului. Buuun. Cum procedăm? Simplu. nu renunţăm la cărniţă prea devreme. Uite, cică toată tevatura a început pe 15 noiembrie. Deci am ratat primele două săptămâni de smerenie? Asta e, nu se pune ca fiind păcat, deoarece noi nu am ştiut când a început postul El ne-a dat doar cât să avem cu ce ne cumpăra mâncare, spirtoase, Mertane
şi o vile . Ok, ce nu avem noi voie să halim în post, ce zice popa? , nici carne, nici lactate, nici ouă? Ăsta e tratament inuman, o să facem anemie, chestii de-astea, . Nici sex? Nici alcool? Păi alcoolul e de post, căci nu conţine proteine animale! Şi nu e fabricat prin tăieri de capete. A, şi era să uit. În post, trebuie să fim mai buni. Cât de buni să fim, nu suntem destul? Ieri, i-am aruncat 5 leii unuia care cânta în statia de autobuz ca ploa cu galeta . N-avea voce, dar n-avea nici ce mânca, , deci ne-am îndurat de sufletul şi de burta lui. A fi mai bun înseamnă să-ţi iubeşti aproapele şi să-l ajuţi? Dar el mă iubeşte pe mine? El mă ajută? Nu. Atunci, să mă lase în pace