Shadow

Școala a schimbat-o. Iar ea a schimbat școala. Lunga călătorie de la Maglavit la Berlin a unei învățătoare din comunitatea romă

„Bună ziua, eu sunt învățătoarea dumneavoastră, mă numesc Mihaela Zătreanu și sunt de etnie romă.”

Au fost primele cuvinte rostite de un dascăl de 20 de ani, aflat la început de carieră, în prima zi de școală, în fața unei clase pline de elevi și de părinți.

După care a zâmbit.

Totuși, până să poată spună asta cu voce tare, drumul nu a fost tocmai ușor.

Povestea de mai jos aparține Mihaelei Zătreanu – una dintre primele beneficiare ale locurilor speciale pentru elevii de etnie romă din sistemul educațional. Acestea au fost introduse în sistemul de învățământ în anii ’90, în primă fază, în trei licee pedagogice din țară: București, Bacău și Târgu Mureș. Scopul acestor locuri era să formeze viitoarele generații de învățători romi.

Mihaela nu a aflat din prima de aceste locuri și a trebuit să renunțe la un an de școală, din dorința de a reuși în viață. S-a mutat la București, la 15 ani, la 300 de kilometri de casă, renunțând la comunitatea de care era puternic legată.

Toate acestea au meritat, crede Mihaela, care a format o generație de elevi în spiritul afirmării și promovării egalității, și care a contribuit, mai apoi, la dezvoltarea educației în rândul comunității rome.

Când ești singura elevă din comunitate care merge la liceu, frica de eșec e mare

În 1990, anul care a urmat Revoluției, Mihaela Zătreanu era elevă în clasa a VIII-a la școala din comuna ei natală, Maglavit/județul Dolj, aflat la aproape optzeci de kilometri de Craiova. Făcea parte dintr-o comunitate tradițională de romi și nu avea speranțe prea mari că va putea face liceul, poate și o facultate, iar la final să aibă o profesie.

La acea vreme, tatăl ei se ocupa de muncile câmpului și deseori, pentru că nu avea cu cine să o lase sau avea nevoie de ajutor, Mihaela era lângă el, prezentă.

„Nu a fost cea mai mare bucurie a mea să merg la câmp”, recunoaște astăzi Mihaela, care și-a dat seama în acel moment că educația putea fi singura ei salvare. Adevărul este că și tatăl ei, un rom ambițios, după cum îl descrie, își dorea un viitor mai bun pentru fata lui.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *