Deși prezența romilor în spațiul românesc este mai veche de 600 de ani – prima informație datând din anul 1385 – și, chiar dacă se scrie și se publică din ce în ce mai multe studii și articole despre ei, romii continuă să rămână parte a unui trecut ,,fără prea multă istorie”[1]. Iar motivul este simplu: istoria romilor nu a fost transmisă de ei înșiși, ci de Ceilalți, în calitatea lor de observatori.
În multe state din Europa, romii sunt atestați documentar ca oameni liberi. În Croația, în 1462 romii sunt menționați ca oameni liberi într-un document în care un ofițer local era instruit să returneze opt monede de argint unor romi pe nume Vlahus și Vitanus.[2] Într-o altă cronică, călugărul dominican Hermann Cornerus semnala sosirea unor călători străini necunoscuţi – în Alamania – care mergeau spre coasta germană. În aceeaşi perioadă, romii apar și în Alsacia. În cronica municipală de la Strasbourg este menționat faptul că în anul 1418 au sosit acești „zeyginger” care aveau cu ei destui bani şi ,,nu ar fi făcut rău nici unei muşte.”[3] În același timp, în Țara Românească, încă de la prima atestare documentară, romii apar în documentele vremii ca robi/sclavi.
Faptul că în Țara Românească și în Moldova romii au fost sclavi timp de aproape 500 de ani este ceva de netăgăduit. Acest lucru nu i-a oprit pe unii istorici români să susțină că robia în spațiul românesc a fost o binecuvântare pentru romi deoarece în restul Europei, deși erau liberi, ei ar fi dus-o, de fapt, mult mai rău. În plus, rumânia și vecinia, formele de servitute pentru țăranul român, ar fi fost cu mult mai grele decât sclavia romii. Probabil că acestor istorici le este greu să admită că poporul român, care a fost mai mereu victimă a marilor imperii, a fost la rândul său un asupritor prin ținerea în sclavie a sute de mii de romi, vreme de atâtea secole. Poate fi acesta un motiv pentru care acești istorici încearcă să pasteleze, să ofere o formă mai umană sclaviei, o formă de servitute care îi permitea stăpânului să-i vândă, să-i schimbe, să-i doneze, să profite sexual de fetele rome în funcție de bunul plac?
În acest articol vom analiza diferențele dintre rumânia/vecinia țăranului român și sclavia romilor din Țara Românească și Moldova. Am evitat, atât cât a fost posibil, citarea în mod obsesiv a surselor și a citatelor întrucât acest articol nu emite pretenția de a fi alcătuit riguros din punct de vedere științific ci, mai degrabă, urmează un model investigativ. Mai mult, scopul nostru nu este de a arăta că țăranul român trăia cu mult mai bine decât romii, pentru că cu siguranță existau romi care trăiau mult mai bine ca unii rumâni. Este clar faptul că ambele categorii sociale erau exploatate de boierime și de biserică. Dorim să arătăm că, la nivel general, robia chiar era pe treapta cea mai de jos a societății românești și că romii erau cei mai oropsiți dintre toate categoriile sociale aflate în dependență față de stăpân.