Pe holurile lungi ale Facultății de Limbi Străine de pe Pitar Moș e o liniște de biserică. E vineri și grosul studenților a plecat deja. De o parte și de alta sunt săli mici pe ale căror uși scrie „croată”, „slovacă”, „armeană”. În capăt, la numărul 31, scris cu pixul și încercuit, este „cabinetul de rromani și indianistică”. O mică victorie stă pitită în această înșiruire de cuvinte: „rromani” se află înainte de „indianistică”. Una care îl face pe profesorul Gheorghe Sarău să schițeze un zâmbet de satisfacție.
Citeşte întreaga ştire: El e profesorul din București care a introdus la facultate o limbă veche de mai bine de o mie de ani, dar cu alfabet aprobat de 32 de ani. „Multora nu le-a convenit”
Profesorul străbate cu un pas elastic clarobscurul holului. Poartă un rucsac negru în spate și deschide cu sfiala unui student ușa cabinetului, după un ciocănit fin. Cinci studenți îngrămădiți la o masă lungă îl întâmpină cu un zâmbet: „Intrați, domnule profesor!”. Încăperea cu pereți de cărți de jur-împrejur are mai mult aerul unei sufragerii decât al unei săli de curs. Completează această atmosferă și discuțiile relaxate ale studenților cu profesorul.
Citeşte întreaga ştire: El e profesorul din București care a introdus la facultate o limbă veche de mai bine de o mie de ani, dar cu alfabet aprobat de 32 de ani. „Multora nu le-a convenit”