Bunica mea dădea în cărţi de tarot, dar nu mă lasă să stau acolo. Eu eram însă curioasă aşa că tot mă mai uitam. După ce a murit ea, mi-am dat seama că ştiu şi eu. Nu-mi explic cum de ştiu să interpretez cărţile: bunica nu m-a învăţat şi parcă am ştiut aşa dintr-o dată”, spune femeia în timp ce scoate dintr-o cutie simplă din plastic mai multe cărţi. Se opreşte la primul pachet scos şi începe să „frământe” cărţile în mâini, în timp ce ne spune povestea lor. „Astea le-am de la bunica mea. Sunt cărţile pe care le folosea ea, sunt de prin anii *30. Le ţin mai mult aşa că au fost ale ei, de amintire. S-au rupt, le-am lipit carton pe spate… Am şi un set de cărţi mai noi, sunt cam la fel cu cele vechi: au aceeaşi traducere, iar desenul e aproape la fel”.
Cărţile de tarot au trecut din mână-n mână, din generaţie în generaţie: le-a folosit bunica, le foloseşte nepoata, le-a folosit şi strănepoata, care ştie şi ea să ghicească.
Lecţie de cartomanţie
Cât timp se spune povestea cărţilor, mâinile femeii nu au astâmpăr, aşa că pe masă cărţile încep să depene posibile poveşti din viitor. „Eu folosesc cărţile de Tarot ţigănesc, că pe astea le cer oamenii. Dar uite, îţi zic prima dată cum poate să-şi ghicească oricine, cu cărţile simple, ungureşti. Întrebare-răspuns, asta e cel mai simplu. Fiecare îşi pune o întrebare, legată de el sau de altă persoană din viaţa lui. Există trei cărţi rele, cele care n-au desen pe mijloc. Pui întrebarea şi se dau cărţile. Dacă îţi iese una din cărţile rele, înseamnă că ce te-ai întrebat se împlineşte după o săptămână, după o lună sau după un an. Dacă ies două cărţi – după două zile, două săptămâni, doi ani. Dacă ies toate trei cărţile – se împlineşte foarte greu sau deloc.”
Acum e rândul cărţilor de tarot să vorbească despre trecut şi viitor. Chipuri de femei, bărbaţi, judecători, porumbei cu scrisori, văduve… trimit mesaje de pe cărţile de tarot. Fiecare personaj şi fiecare scenă reprezentate aici au o semnficaţie, iar dacă semnificaţiile sunt uşor de aflat, legăturile sunt mai greu de făcut. Aşa că ascultăm explicaţiile cărţăresei: „Se pun cinci cărţi, pe faţă, în funcţie de ce vrea omul să ştie: viitor, casă, serviciu, relaţii de dragoste, sănătate… Se amestecă celelalte cărţi şi se pune apoi carte pe fiecare din celelalte cinci. Se explică în funcţie de traducere şi de desen. Dar eu ştiu de la bunica mea că orice carte poate însemna de trei ori ceva, poate avea trei semnificaţii: nu s-au desenat atâtea cărţi câte lucruri sunt. Aşa că aceeaşi carte poate însemna şi căsătorie şi familie.”