Țiganca de la Ghergani este o pictură realizată de pictorul român Nicolae Grigorescu în anul 1872. Lucrarea aparține Muzeului Național de Artă al României. Țiganca de la Ghergani împreună cu Corturile de țigani la apusul soarelui sunt cele mai bune lucrări pe care Nicolae Grigorescu le-a făcut după întoarcerea sa în România din Franța, imediat după anul 1869.
Enigmatică, liniștită și mândră ca sfinxul a cărui frumusețe orgolioasă o are, Țiganca de la Ghergani captivează prin atracția irezistibilă a misterului. Privitorul aflat în fața lucrării o poate admira, dar vălul de umbră care-i ascunde gândirea nu-i va dezvălui taina expresiei visătoare pe care o afișează într-un mod extatic, ea nu-și comunică concluziile propriei introspecții, fie că nu le-a aflat, fie că nu are altele decât acelea ale vieții și ale rasei sale. Ca toate semenele ei, privește fără a vedea, întredeschide gura fără a surâde, visează fără a gândi.
Tabloul trebuia să facă parte ca exponat la Expoziția operelor artiștilor în viață din anul 1872 din București. Din cauză că Nicolae Grigorescu a renunțat să participe la acel eveniment artistic, el l-a expus în vitrina magazinului de muzică, al vecinului său Alexius Gebauer, de pe Podul Mogoșoaiei nr. 43. De aici a fost achiziționat de Ion Ghica cu 10.000 de lei, cea mai mare sumă cu care a fost cumpărat vreodată un tablou în România până la acel moment.