Trei arhimandriţi ortodocşi din Ţara Românească luptători pentru emanciparea romilor
Organizarea de către Agenția Națională pentru Romi a evenimentului cu tema „Dezrobirea romilor și semnificația sa pentru minoritatea romă și societatea românească” în Amfiteatrul „Ion Heliade Rădulescu” de la Biblioteca Academiei Române chiar în ziua împlinirii a 168 de ani de la votarea „Legiuirii pentru emanciparea tuturor țiganilor din Principatul Țării Românești” (8/20 februarie 1856), ne oferă prilejul de a adresa un cuvânt părintesc de binecuvântare și de felicitare atât organizatorilor acestui moment aniversar și academic cât și tuturor membrilor etniei rome din țara noastră.
Dorim de asemenea să amintim câteva momente ale evoluției tendințelor de emancipare ale romilor și implicarea Bisericii Ortodoxe Române în acest proces istoric.
Acum două secole, începând cu deceniul al III-lea al secolului al XIX-lea, Arhimandritul Eufrosin Poteca, starețul Mănăstirii Gura Motrului și primul profesor român de filosofie al Academiei de la Sfântul Sava, cu studii la Pisa și Paris, a militat cu multă energie pentru dreptate socială, înlăturarea robiei și a dependenței țăranilor, pentru eliberarea robilor, educația prin școală, egalitatea în faţa legilor şi impozitul progresiv pe venit.
Tema eliberării robilor apare în predicile și scrierile Arhimandritului Eufrosin Poteca de la începutul anilor ’20 ai secolului al XIX-lea luptând pentru aceasta până la sfârșitul vieții, în 1858. De aceea, potrivit cunoscutului istoric Venera Achim, cu preocupări fundamentale privind cunoașterea istoriei romilor, el poate fi socotit primul român aboliționist. (Venera Achim, Eufrosin Poteca aboliționist, în Studii și Materiale de Istorie Modernă, vol. XXXI, 2018, p. 57-66).
Ca teolog, filosof și pedagog, Arhimandritul Eufrosin Poteca a adus în fața societății românești această gravă problemă a robiei, subliniind necesitatea desființării acestei instituții cu argumente de ordin religios, moral și filosofic: imoralitatea robiei, învăţătura Sfintei Scripturi care susține egalitatea tuturor oamenilor [„Nu mai este nici iudeu, nici elin, nu mai este nici rob, nici liber, nu mai este nici parte bărbătească și parte femeiască, pentru că voi toţi una sunteţi în Hristos Iisus” (Galateni, 3, 28); „nu mai este elin și iudeu, tăiere împrejur și netăiere împrejur, barbar, scit, rob ori liber, ci toate și întru toți, Hristos” (Coloseni 3, 11)], precum și conștiința românilor că sunt urmaşi ai romanilor, ai Sfântului Împărat Constantin cel Mare, cel care, devenind creștin, i-a eliberat pe sclavi.