A venit vara. Zilele sunt mai lungi, nopţile sunt mai scurte… dar ce tot bat eu câmpii? Vara nu mai înseamnă de mult dorul de pepene care pârâie sub cuţit şi împerecherea , în pădurea de foioase. Vara începe cu un vajnic consiliu de familie, sub egida “unde naiba mergem depinde de banetul care il detii si incep vaicarelile Adevărații distruși trăiesc discret și zboară sub radar, din respect pentru suferința altora. Însă alintații vor găsi întotdeauna o unghiuță ruptă care să doară mai tare decât moartea cuiva. Asta e, ne plimbăm într-un sistem în care, desigur, relativitatea stresului e un modus vivendi. mila copiilor puși la muncă, a nevestelor bătute și a soților care, atunci când s-au întors beți criță de la birt, În vreme ce în alte țări oamenii se dau de ceasul vieții să găsească căi mai line către fericire și să scoată în evidență ce-i mai bun din existențele lor, în țara noastră e la mare modă să te văicărești, să fii trist și să îți plângi de milă dar vara e frumos si delica sa te distrezi cu catel cu purcel si cu toata gasca O nevastă ta geloasă i-ti spune în timp ce clefăia un cârnat cabanos, că este de prost gust să-ţi placă de femeile cu sâni mariii
