De ce nu au încredere romii în justiție și ce părere au polițiștii, procurorii, avocații și judecătorii despre asta
O cercetare privind discriminarea romilor în sistemul de justiție penală, derulată pe parcursul ultimilor doi ani în câteva țări din UE, a arătat că în ciuda numeroaselor instrumente antidiscriminare, adoptate de statele europene, în viața de zi cu zi discriminarea romilor se petrece în continuare, camuflată în pejudecățile inconștiente pe care le au profesioniștii din justiție și nu numai ei.
În România, proiectul a fost derulat de APADOR-CH care a realizat 30 de interviuri cu judecători, procurori, polițiști dar și cu activiști și romi care au avut de-a face cu sistemul de justiție penală. Răspunsurile intervievaților au arătat că rasismul continuă să existe și să se autoalimenteze într-un lanț de cauzalitate aparent greu de rupt tocmai din cauza faptului că nu e cunoscut și acceptat. Neconștientizate, prejudecățile profesioniștilor din sistemul de justiție s-ar putea traduce, de exemplu, în condamnări mai aspre și mai frecvente ale romilor și, pe cale de consecință, într-o marginalizare și discriminare a acestora.
Din interviurile realizate cu profesioniștii din justiție s-a putut afla că:
- Polițiștii intervievați recunosc că uneori pot să oprească pe stradă și să controleze o persoană doar pentru că este de etnie romă, dar nu au considerat că asta ar fi discriminare;
- Avocații susțin că romii tind să nu beneficieze de prezumția de nevinovăție din partea sistemului de justiție penală – „nu am auzit pe nimeni să se îndoiască că un rom nu este vinovat”;
- Procurorii intervievați au admis că infracțiunile de care sunt acuzați romii de obicei sunt minore, nonviolente, dar consideră că romii ar fi „predispuși la fapte ilegale din cauza mediului lor social”;
- Judecătorii intervievați consideră că romii sunt mai predispuși să repete infracțiunile, de aceea sunt și mai predispuși să fie lipsiți de libertate. Totuși nici judecătorii nu văd în asta o discriminare, susținând că nu are nicio legătură cu etnia, ci mai degrabă cu „factorii socio-culturali”.
Intervievații romi au declarat că nu au încredere în sistemul de justiție penală din România și că îl percep ca pe un instrument care mai mult agravează marginalizarea romilor.
România a fost, de altfel, condamnată de mai multe ori la CEDO din cauza modului în care au fost tratați romii în sistemul de justiție penală. Cea mai recentă, cauza Lingurar împotriva României, din aprilie 2019 (nr. 48474/14) este și prima cauză din istoria CEDO, în care Curtea a stabilit că autoritățile naționale au vizat romii din cauza etniei lor. Adică, autoritățile române au fost acuzate că au făcut profilare etnică, un termen încă necunoscut profesioniștilor din justiție intervievați de APADOR-CH.
Deși a fost aparent facilă scoaterea la suprafață a acestor prejudecăți inconștiente, cercetarea fenomenului în România nu a fost lipsită de piedici.
În primul rând, deoarece legea interzice colectarea datelor privind etnia, nu s-a putut stabili concret care este procentul real în care romii sunt prezenți în sistemul de justiție penală.