Petrică Marchidan are 56 de ani și provine din comunitatea romă din satul Crucea, comuna Lungani, Iași! Acesta și-a depășit situația grea de acasă, unde a locuit alături de cei 14 frați ai lui și a devenit învățător. De aproape 30 de ani, predă la școala din sat și visează să îi ajute pe copiii din comunitate să își depășească și ei condiția
În urmă cu mai bine de 30 de ani, Petrică Marchidan era un tânăr ce abia reușise să plece din satul Crucea, comuna Lungani din Iași. Sat cunoscut ca fiind majoritar populat de persoane de etnie romă, fără carte, care nu muncesc și care trăiesc doar din ajutor social. La fel ca atunci, și acum satul Crucea are aceeași etichetă și este arătat cu degetul, deoarece aproximativ 90 la sută din populația de acolo sunt asistați social. Petrică Marchidan a vrut să demonstreze că nu toți sunt la fel și că este loc și de mai bine. A muncit, a învățat să ajungă cineva, așa cum îl învăța mama lui și astăzi este el cel care susține copiii din comunitate să își depășească situația de acasă.
-am născut în urmă cu 56 de ani și am 14 frați. La fel ca toți oamenii de aici, am trăit extrem de greu. Tata lucra la CAP, iar mama era casnică, avea de crescut 15 copii. Nu este simplu să hrănești și să crești atâția copii. Eram extrem de săraci, mâncam ce apucam și când apucam, dar mereu a fost mama care a încercat să ne fie bine. Bunica mea era servitoare la un preot refugiat din Basarabia și a văzut la el că copiii preotului învață și ce bine o duc cei cu carte. A venit și i-a povestit mamei și de atunci, amândouă s-au ținut de mine, fiind cel mai isteț dintre frați să învăț și să ajung om mare. Dacă nu era mama, nu eram ce sunt astăzi și îi sunt recunoscător toată viața”, a declarat învățătorul Petrică Marchidan.
De aproape 30 de ani, Petrică Marchidan este învățător la școala din Crucea, Iași
Pentru că el a reușit prin învățătură, de aproape 30 de ani, Petrică Marchidan încearcă să schimbe și destinele copiilor din satul Crucea. După ce și-a finalizat studiile și a devenit învățător s-a întors în satul natal, unde nu a uitat ce a lăsat în urmă și a revenit țintit să schimbe situația copiilor din comunitate. De aproape 30 de ani predă la școala din sat și le explică elevilor cât de important este să înveți.
”Chiar dacă mama mea și-a dorit să devin preot, soarta a vrut să fiu profesor și să schimb lumea. Mama mea vindea tot ce aveam mai bun prin curte, cereale și tot ce mai aducea tata de la CAP să mă țină pe mine în liceu. Am ajuns, mulțumită ei și dorinței mele să fac studii și la București și uite-mă astăzi, de aproape 30 de ani, în sprijinul copiilor. E foarte greu să lucrezi cu cei mici din cauza familiilor, că nu prea îi lasă să facă școală, și vin să-i ia de la ore, să-i ducă acasă la treabă. Săracii copii plâng și se roagă de mine să nu-i las să plece de la școală. E o adevărată luptă aici și nu reușesc mereu, și mă doare.