Damian Drăghici a plecat din România la 18 ani, cu câteva luni înainte de Revoluție. „Pentru mine nu mai era o casă. Cei de vârsta noastră știu cum erau lucrurile. Dacă aveai 18 ani și erai puțin mai rebel sau mai artist, puteai lua o decizie mai nonconformistă. Eu nu am vorbit nici cu familia despre asta și am luat o decizie nebună să fug din țară. Voiam să ajung în Italia și, din greșeală, am ajuns în Grecia”, a mărturisit Damian Drăghici. Acesta a povestit cum era viața unui rom, copil de muzicieni, înainte de 1989: „Drumul pe care l-am parcurs ca să ajung la obiectivele mele nu a fost ușor. Și tocmai asta spun când vorbesc despre incluzine socială a romilor. Prin exemplul meu, vreau să fiu un exemplu pentru ei. Nu pot să uit – îl așteptam pe frate-miu să vină de la școală, să îi iau pantofii să mă duc la școală. Și până la 18 ani dormeam în pat opt inși, pe invers. Când am început să cresc, puneam scaunul. Nu mi-este rușine de timpurile alea și nu îmi pare rău le-am trăit, pentru că m-au motivat să merg mai departe.”
Proiectul Ferentari În România, 65% dintre romi nu au loc de muncă, foarte mulți abandonează școala înainte de intra în liceu, iar accesul la educație și la sistemul sanitar este mai dificil pentru ceilalți. „Am inițiat un proiect care se numește Proiectul Fundația Ferentari, care vizează incluziunea socială. Adică ocuparea forței de muncă, locuințe, sănătate, educație, informare, comunicare, protecție socială. Mi se pare puțin ieșit din comun să ai un loc atât de central (Ferentari – n.red.) și să fie în condițiile în care se află. Am zis că putem renaște cartierul Ferentari. Cred că în următorii cinci-șase ani, cred că vom putea face un proiect de succes”, a spus Damian Drăghici.
C