Cand invadatorii englezi ai Insulei Verzi a Irlandei au intalnit primele grupuri de Pavee, au fost oripilati sa descopere o foma de lupta considerata barbara si degradanta conform moravurilor vremii. Nu la fel au considerat si nobilii englezi din secolul al XVIII-lea, cei care pe baza traditiei nomazilor irlandezi au fondat boxul modern. Boxul fara manusi ramane, insa, o realitate dura si o traditie redutabila a trecutului comun al Angliei si Irlandei.
Filmele din ultimii ani, precum Fight Club si Snatch, aduc in prim plan o realitate deloc mediatizata pe plan mondial pana in prezent, aceea a traditiei indelungate a infruntarilor cu pumnii goi, practicate pe scara larga in cadrul comunitatilor de tigani nomazi din Anglia si Irlanda. Filmele in cauza omit aprofundarea subiectului care are in spate o traditie de sute de ani. In ciuda anacronismului si periculozitatii acestui gen de pugilat cu pumnii goi, in fiecare luna scena “neoficiala” a intrecerilor urbane de pe aceste meleaguri abunda in nenumarate meciuri.
Se poate considera pe buna dreptate ca boxul fara manusi a intrat in mileniul trei odata cu postarea pe Internet a numeroase confruntari din zona “gri” a societatilor irlandeze si engleze. Autoritatile ambelor tari, de altfel foarte rigide si conservatoare in pastrarea traditiilor, au facut un gest foarte rar atunci cand au decis sa interzica astfel de intreceri. Motivul este, pana la un punct, foarte convingator si nu are nevoie de multe explicatii – acest gen de lupte duce la raniri grave. Iar unele dintre rani au efecte ireversibile asupra sanatatii practicantului de “ Bare knuckle boxing”, asa cum mai este cunoscuta forma de lupta cu pumnii goi aparuta in cadrul comunitatilor de nomazi irlandezi. Buzele sparte si ochii vineti sunt efecte frecvente ale acestor meciuri, iar cazurile care au dus la interzicerea oficiala a confruntarilor si la pedepsa cu inchisoarea pentru protagonistii si organizatorii de box tiganesc au fost destul de dese.