Naivitatea m-a scăpat din tot soiul de încurcături. Poate și refuzul meu de a crede că sînt o persoană importantă. De fiecare dată cînd mi s-au făcut temenele sau cînd am primit onoruri necuvenite, a venit și dușul rece. Stai, că nu e ceva curat. Asta mi s-a întîmplat mai demult, căci, altfel, aș fi fost și azi unul dintre fraierii care au înghițiț cîrligul cu rîmă cu tot. . Și „domnu’ Diamant sus, și domnu’ Iaru-n jos“, de nu mă mai puteam mișca în încăpere de propriul ego. M-am apucat să citesc. O porcărie. Sa dau nota informativa despre tigani galbeni de aur . Ei, pînă aici mi-a fost. În clipa aia aflu adevărul golgoluț despre mine. Asta a fost prima și cea mai bună bataie cu nuiaua la coaie și încă și azi mă întreb cum am ieșit din bucluc, pentru că partida s-a jucat la niveluri mult mai înalte.
