Ea este Vanessa Dancea. În spatele zâmbetului larg cu care te întâmpină și a ochilor căprui ce îi sclipesc, se ascunde o responsabilitate imensă. Când o vezi, n-ai crede că e o tânără de 22 de ani, care n-a avut șansa de a fi sau de a se simți copil. Vanessei i-a fost greu, de la momentul în care refuza să se îmbrace cu fuste lungi și să învețe limba romani, pâna la momentul în care și-a pierdut mama și a ajuns în primul centru de plasament. Primul din cele patru în total.
Când casa în care locuia alături de cinci surori și doi frați devenise un pericol, Vanessa și cele două surori cu care a rămas, Georgiana și Soleda, au început să bată la mai multe porți. Erau alungate de vecini pentru că știau cine sunt părinții lor. Le era frică că fură sau fac scandal, deși Vanessa avea doar 10 ani. Copila s-a confruntat cu rasismul de dinainte să știe ce înseamnă termenul. La 12 ani, a devenit un copil instituționalizat.
Am cunoscut-o pe Vanessa într-o luni de noiembrie, la prima Gală „Eu Contez”, gală a tinerilor instituționalizați, proiect inițiat de actrița și regizoarea Alina Șerban. Acolo a avut loc premiera scurtmetrajului „Vanessa”, care a pus în lumina reflectoarelor povestea ei de viață. Tremura din cap până în picioare când a fost chemată pe scenă, dar o simțeam mândră că a reușit să scoată la iveală realitatea din cămine. Mi-a spus că s-a hotărât să vorbească despre tot și ne-am întâlnit la o cafea cu prima ocazie.
După lungi discuții, a avut curajul să răsufle și să-mi spună suspinând pe canapeaua din locuința ei actuală: „Mereu am avut grijă de toate: de mama, înainte să moară, acum de surorile mele. Și de mine… când?”. Încă din copilărie și-a asumat rolul de stâlp al casei. De la zece ani a avut grijă de mama ei, care a fost diagnosticată cu cancer la sân. Locuiau opt inși în aceeași încăpere cu acoperișul rupt, unde era mereu frig și paturile erau stricate. Acum mai ține legătura cu două dintre surori, Georgiana, care în prezent are 16 ani și se află în continuare într-un centru de plasament și Soleda, care are 19.
Vanessa avea în jur de nouă ani când mama ei i-a spus să pună două lemne pe soba de pământ și întreaga casă a luat foc. Când familia a rămas fără adăpost, au fost nevoiți să umble pe străzi, până au ajuns într-o nouă căsuță, care era mai spațioasă, dar goală: doar un pat, o sobă de fier și o baie.