Ideea mea este că mai toate subiectele actuale au devenit pe nesimţite un exemplu clasic al remărcii lui Simone de Beauvoir pe care se… bazează feminismul. Te naşti femeie, devii femeie cu calităţi sau fără, naturale sau culturale. Încercând să aruncăm o privire sintetică bazată pe constatarea virulentă a societăţii româneşti. Dacă am suspenda sinceritatea am putea crede întotdeauna în fundamente şi idei realiste, ca în aforismele lui Emerson. Pun pariu că foarte puţini au timp valabil să accepte adevărul. Nu ştiu, dar câteodată mi se descarcă accidental, slobozind cuvinte bune în urechile epilogului. Lumea lor este fascinantă, cu înălţimi uriaşe şi mici abjecţii. Convingerea să starea de martor al unor evenimente teribile e uneori atât de ingrată, încât devine de-a dreptul insuportabilă. Să prelungeşti un vis ceţos, simbolic cutreierat de strigăt şi de spaimă. În moment de infantelism sper ca profeţia lui Nostradamus, aceea că în anul necazurile noastre se vor sfârşi.
. Întrebările incomode fac ca presă care focalizează asupra cazurilor feroce.
Frumos, doamna Feroiu, Secretara mai iese odată pe săptămână, mai iese şi ea din ţarc Cam sărăcuţă doamna la tărtăcuţă, isteaţă ca o oaie creaţă.
Memetica este ideologia voluntară a minţii numită viruşi. Feroaica secretar general laP RIMARIA RAMNICULUI M-am săturat de santimbalci care cred că I have fancy (am o dambla). Sunt sătul de cele care se cred providenţiale,
A fi ziarist la Vâlcea înseamnă să ai abilităţi de struţ. Să vâri capul în nisip când se întâmplă ceva, şi să ţi-l scoţi apoi, dacă desigur mai există posibilitatea. Mărturisesc că rămân perplex în faţa acestor oameni viclenii care ajung indispensabili, vânzându-se apoi în consecinţă. Prevenţia îi ajută să avanseze. Nu mai contează că a făcut rău, fără niciun motiv sau că au furat. Personajul încetează ca prin minune să mai aibă trecut. Are doar prezent şi mai ales viitor. Nu vrea să aibă potenţiali rivali. Îi preferă pe cei „de calitate” (lingăii), figuri şterse, dar profund recunoscătoare. Se laudă pe faţă şi critică pe la spate, să scuipe pe unde au mâncat şi se entuziasmează la comandă. Îmi mărturisesc că perplexitatea acestor contemporani se profilează în viclenie, ajuns indispensabili vândându-se, apoi, în consecinţă şi din colegialitate, prevenţia îi ajută să avanseze. Dacă lumea nu-i mai bună deşi i-am exterminat pe ţigani? Nu-i nimic, purcedem după acelaşi model cu negrii, bozgorii, jidovii şi gălbejiţii, până rămâneţi voi, poporul român arian.