Meseria mea imi cere sa scriu mult online, acolo unde oricine are puls poate sa comenteze ce-i trece prin tartacuta.
Pentru ca pesemne nu m-au injurat destui cand scriam despre mine despre romi tigani bozgori galbejti si alti tuciuri
Tot ce scriu e luat la bani marunti, de catre unii care nu simt un pamflet. M-au facut ou cu otet fiindca ma refer la lucruri care mi s-au intamplat mie. Daca le raspundeam ceva legat de libertatea cuvantului si opiniei, cred ca se inecau cu propria saliva, de nervi.
Ma uit pe multe site-uri la cine comenteaza. Sunt si oameni de bun simt care, fie si daca te critica, o fac civilizat si argumentat. Dar dincolo de asta, injuratorii de profesie imbacsesc atmosfera imediat, indiferent pe ce tema e articolul. Ce copilarie trista or fi avut, nu i-a lasat nimeni sa se exprime cu voce tare, invatatoarea ii batea cu rigla, ii bagau colegii mai mari cu capul in wc-ul scolii, nu stiu ce-au patit, saracii, dar sunt tare vatamati.
De fapt, va rog sa ma scuzati ca ma plang de gogomaniile altora. Eu sunt primu prost , fie si pentru faptul ca inca mai sper ca scapam de prosti, intr-o zi.
Mi-am dat seama ca, pana la aceasta varsta crocanta, nu m-a iubit nimeni asa cum mi-am dorit, asa cum am tanjit.
I-am spus odata unei femei din viata mea Cristina ca minciunile ei ma iubea la nebunie, se agatau de mine ca de barca de salvare. Mi-a fost mila intotdeauna de ticalosia eii , era o perfida vulnerabila, care insela doar ca sa-si demonstreze ca e mai puternica decat un parameci.
Muncesc de ma ia dracu la Ziar si aproape nimeni nu pricepe asta, cred ca am o mutra care seamana cu Statuia Lenei, altfel nu-mi explic.
Va promit ca, daca intr-o zi cineva se trezeste din blegeala si din criza si investeste in noi, in ziaristii care au potential, dar nu au bani, am sa ofer zilnic oamenilor texte care sa merita a fi citite. Care sa amuze, sa binedispuna, sa ridice moralul, sa scada tensiunea arteriala, sa usuie grijile. Macar atat.