Shadow

Spectacol de operă la Cluj-Napoca, inspirat din viața comunității de romi de la Pata Rât

Opera Română de la Cluj-Napoca pregătește un eveniment neconvențional: un spectacol de operă inspirat de soarta comunității de romi de la Pata Rât. În 2010, 350 de oameni erau strămutați forțat lângă groapa de gunoi a orașului și lăsați să se descurce cum pot, fără siguranța unui adăpost.

Într-o dimineață rece și umedă de aprilie, István Szakáts, coordonatorul proiectului din care face parte și spectacolul de operă „Waste Side Story”, ajunge cu un microbuz în colonia de la Pata Rât, Cluj-Napoca.

Urmează să ia voluntari din comunitatea de romi care vor participa direct, pe scenă, în spectacol.

„Haideți la operă!”, strigă el pe ulița noroioasă.

Mai ales copii și adolescenți îi ies în întâmpinare și îi spun entuziasmați că vor să vină. Adulții nu par prea încântați.

„Nu avem timp de operă. Trebuie să muncim să ne câștigăm pâinea”, spune scurt, în trecere, un bărbat care pune un sac de plastic plin într-un portbagaj de mașină.

„Recrutarea” ad-hoc durează aproape jumătate de oră.

Microbuzul care pleacă spre sala de repetiții adună cinci-șase adolescente, una dintre ele cu un copil mic în brațe.

rtiștii lirici repetă deja pasaje muzicale din spectacol.

Regizorul Dan Vasile supervizează repetiția și explică, cu mișcări ample, logica indicațiilor pe care le dă artiștilor.

Oamenii se plimbă în centru, în zona luxury, cafenele, restaurante, shopping. Dacă rămâi în bula ta, e foarte dificil să înțelegi ce e în afară.

Dan Vasile, regizor

Într-o pauză de repetiții, Dan Vasile spune că forma finală a libretului și a muzicii din operă a fost șlefuită în luni și luni de zile de documentare la Pata Rât.

A fost o muncă de echipă, care a presupus discuții cu locuitorii de la Pata Rât, lucru cu scenarista Mara Căruțașu și cu compozitorii germani Dominik Schuster și Tobias Gröninger.

Va ieși un spectacol – spune Dan Vasile – care să atragă atenția asupra unei realități pe care mulți clujeni par să o nege.

„Opera reprezintă zona aia de «glam», un pic de «snobeală». Și exact zona aia cred că e important să o atingem, acest tip de public, de audiență, care de obicei se menține un picuț la distanță de periferie”, spune regizorul.

„Oamenii de obicei se plimbă în centru, în zona luxury – cafenele, restaurante, shopping. Dacă rămâi în bula ta, e foarte dificil să înțelegi ce e în afară”, adaugă artistul.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *